6 comentariiCuprins:
Format preponderent de tineri, partidul SENS l-a ajutat pe Nicu Ștefănuță să obțină voturile necesare pentru un loc în Parlamentul European. În acest moment acest partid tânăr își asumă o agendă progresistă, de centru stânga și strânge semnături pentru a intra în cursa electorală pentru alegerile parlamentare.
Pentru a discuta despre cât de greu este un partid recent înființat să intre pe scena politică românească, dar și despre problemele tinerilor români, Libertatea a invitat-o la un dialog pe Florina Presadă.
În perioada în care a deținut un mandat de senatoare USR, Presadă a susținut finanțarea programelor educaționale pentru reducerea abandonului școlar, acces la locuințe sociale pentru cei mai vulnerabili și legi care să protejeze femeile ce cad victime violenței. Ea este, de altfel, inițiatoarea legii ce incriminează pornografia non consensuală. S-a opus mișcărilor și inițiativelor ce urmăreau limitarea drepturilor persoanelor LGBTQIA+ și a militat pentru recunoașterea și protecția legală a drepturilor acestora, inclusiv protecția familiilor lor, atât din societatea civilă, cât și din Parlament. În ultimii doi ani, a fost directoarea executivă a Asociației ACCEPT.
Un partid format în preponderent de tineri
Libertatea: Acum patru ani ați plecat din USR și din Parlament. După această pauză, ați decis să vă întoarceți în politică și intenționați să candidați din partea SENS pentru un post de parlamentar. De ce doriți să reveniți pe scena politică?
Florina Presadă: Odată ce ai fost în lupta politică și ai fost acolo pentru niște valori, cumva vrei să te întorci. Rămâne dorința de a fi în campanie, de a vorbi cu oamenii, de a-i motiva să se implice politic. Am văzut în SENS șansa de a face acest lucru, o formațiune politică cu care eu împărtășesc valorile pe care eu le-am susținut dintotdeauna. Am văzut un angajament asumat față de tot ce înseamnă drepturile omului, dar și pentru ceea ce înseamnă justiție socială, echitate. E un partid care își dorește să întărească accesul la servicii publice, de exemplu, să vină în sprijinul tinerilor și a celor mai vulnerabili pentru o locuire accesabilă, să vină cu măsuri pentru probleme specifice tinerilor, cum ar fi acces la mai multe ședințe de terapie care să poată fi decontate. Sănătatea mintală este un subiect al zilelor noastre extrem de actual care, din păcate, nu are suficient sprijin din partea sistemului public.
Aceste este unul dintre motivele pentru care am decis să mă alătur SENS. Sunt oameni pe care partidele politice nu au reușit să îi activeze din punct de vedere politic, chiar dacă celelalte partide au câte o organizație de tineret.
La SENS tinerii sunt peste tot, nu doar în organizația de tineret. La SENS, tinerii sunt cei care formează filiale în țară. SENS este o mișcare autentică la firul ierbii, în care ei s-au implicat în toate palierele.
În ultimul an au apărut sondaje care susțin că mulți dintre tinerii români ar fi orientați către mișcări politice extremiste sau că sunt vulnerabili la propaganda regimurilor autoritare. SENS oferă o opțiune politică acestui segment de populație?
În mod sigur, în România, există un număr mare de oameni care nu se regăsește în programele politice ale celorlalte partide. Spuneam și acum patru ani, când am plecat din politică, că există un electorat progresist care nu are un vehicul politic. Asta face SENS. Pe de altă parte, dacă vedem mulți tineri care se duc spre extrema dreaptă, este pentru că acești tineri au fost lăsați de izbeliște de către celelalte partide. Măsurile pe care aceste partide le-au susținut de-a lungul timpului nu s-au adresat direct tinerilor. Aceste mișcări de extremă dreapta, care la noi tind să fie și populiste, au reușit să atragă tineri deziluzionați de tot ce înseamnă politică.
Este nevoie de măsuri din partea statului ca să susțină tinerii.
Un fenomen pe care nu îl estimăm în mod corect a fost pandemia. Acești tineri au învățat numai on-line, au stat în case și a trebuit să își termine studiile on-line. Și trebuie să recunoaștem că munca de acasă necesită foarte multă energie din partea noastră. A fost foarte stresant. Ne resimțit noi, adulții, cu atât mai mult un tânăr care nu știa cum își va da examenele, ce va presupune el și ce va face ulterior. Statul român nu a vorbit niciodată cu ei despre acest lucru. Nu le-a pus la dispoziție servicii. Au fost tineri care lucrau în Horeca și care și-au pierdut slujbele. Sunt tineri care au fost atrași de un partid politic cum e AUR în acea perioadă în 2020. Pentru că la acei oameni nu s-a gândit nimeni. Ce plasă de siguranță au avut ei? Nu au avut.
SENS este fosta mișcare care l-a ajutat pe Nicu Ștefănuță să obțină un post de europarlamentar. Mai are el vreo legătură cu SENS?
Nicu Ștefănuță susține SENS, dar nu e membru de partid.
Cât de greu este pentru un partid tânăr să intre în cursa electorală pentru Parlamentul României?
Foarte greu. Știam încă din 2015, de când am reușit modificarea legii partidelor politice, că s-au inclus filtre la intrarea în cursa electorală. Pentru alegerile parlamentare este nevoie de 100.000 semnături. Este extrem de mult. Nu am o analiză comparativă europeană la îndemână, dar cred că suntem printre puținele țări care cer un număr atât de mare de semnături doar pentru a putea intra în cursa electorală. Pentru a strânge aceste semnături, ai nevoie de resurse, de voluntari, de foarte mulți oameni. Calendarul electoral este și el foarte strâns. Pare că acest tip de lege este făcută pentru partidele cu resurse, iar ele au ținut cumva să aibă monopolul pentru accesul la cursa electorală. Eu profit de ocazie să spun că mai avem în continuare nevoie de 50.000 semnături ca să putem candida. Din fericire se poate semna on-line, există un formular care poate fi completat on-line.
Capital politic printr-o retorică agresivă asupra minorității LGBTQIA+
În ultimii doi ani, ați condus organizația ACCEPT, care se ocupă de drepturile persoanelor LGBTQIA+. De ce în cei 34 de ani democrație, nu a existat în Parlamentul României niciun parlamentar provenind din comunitatea LGBT?
În primul rând, voi aduce în discuție articolul 200 din Codul penal care a dispărut abia în anul 2001. Foarte recent în istoria noastră, România a dezincriminat relațiile între persoanele de același sex. Această criminalizare a avut efecte pe termen lung în România. Persoanele LGBT au fost stigmatizate. Atâta timp cât tu erai pasibil de închisoare, puteai fi șantajat, aceste lucruri au avut un impact profund și asupra comunității și asupra deschiderii societății românești față de persoanele LGBT.
Ce au reținut persoanele din această comunitate era că puteai să faci închisoare dacă cineva știe că tu ești persoană LGTB. Ulterior comunitatea LGTB a fost instrumentalizată politic negativ. La noi curentul naționalist ultra-conservator a făcut din persoanele LGBT țapi ispășitori. Vedem și acum apetența unor partide de a câștiga capital politic transformând persoanele LGBT în ținte politice.
În anul 2018 am avut referendumul Coaliției pentru Familie, care dorea schimbarea Constituției, astfel încât accesul la protecția legală pentru familiile formate din persoane de același sex să nu fie posibil. Din fericire, acel referendum nu a fost validat, iar acest lucru s-a datorat mobilizării pentru boicot a mai multor forțe, atât politice, cât și civice. Este foarte greu să-ți faci coming out-ul în societatea românească. Stigmatizarea încă prezentă în societate face ca acest proces să fie unul dificil.
În același timp suntem printre puținele state UE care nu acordă nicio formă legală cuplurilor LGBT, în ciuda faptului că ne obligă câteva decizii, fie ele ale unor curți europene, fie CCR.
Aceste decizii sunt ignorate de către cei de la guvernare. Am văzut declarații pe care le-au făcut Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă care au spus că România nu este pregătită pentru a nu aplica aceste hotărâri CEDO, deși ele sunt obligatorii. Marcel Ciolacu a făcut aceste declarații în calitate de premier al României. Mie mi se pare iresponsabilă și periculoasă această declarație. Înseamnă că România nu își respectă angajamentele față de partenerii europeni, de proprii cetățeni care își doresc ca aceste decizii să fie puse în aplicare. Prin lege, aceste decizii sunt obligatorii. Statul de drept ne obligă la acest lucru.
Persoanele LGBT nu doresc drepturi speciale, ci aceleași drepturi ca ale celorlalți cetățeni români. În acest moment, statul român practică o discriminare prin lege în baza orientării sexuale față de persoanele LGBT. În acest moment, Codul civil interzice căsătoria pentru persoanele de același sex și nici nu oferă o altă formă de protecție cuplurilor formate din persoanele de același sex.
Vreau să amintesc politicienilor români că România este pregătită pentru egalitate, studiile ACCEPT arată că susținerea pentru protecția și recunoașterea juridică a familiilor rainbow a crescut mult. Avem o majoritate în societatea românească care susține că e nevoie fie de parteneriat civil, fie de căsătorie civilă.
Eu consider că este nevoie și de parteneriat civil, și de căsătorie civilă. Nu putem să le spunem unor cetățeni că nu sunt vrednici de căsătorie, că familiile lor sunt mai puțin merituoase atunci când vine vorba despre căsătorie.
Tinerii sunt sensibili la temele legate de egalitate?
Nu numai din perspectiva orientării sexuale sau identității de gen, ci și din perspectiva altor criterii care te vulnerabilizează la discriminare. Există tineri care știu ce înseamnă discriminarea pentru că au trăit-o pe pielea lor. Egalitatea în câmpul muncii este o temă importantă nu numai din perspectiva vârstei, dar și din perspectiva genului. Hărțuirea la locul de muncă sau în universități iarăși este o temă importantă. A trebuit să apară public niște cazuri scandaloase pentru a fi luate măsuri în universități, deși în trecut au existat campanii ale unor studente pe această temă, dar ele nu au fost luate în serios.
Foto: Agerpres