O „flotă fantomă” de drone rusești ar putea reprezenta o nouă amenințare pentru Europa
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Rusia desfășoară o campanie aeriană continuă, folosind un parc tot mai diversificat de drone, de la clasicele Shahed-136 până la noile modele cu reacție Geran-4 și Geran-5. În același timp, Moscova își sporește masiv capacitățile industriale în zona economică specială Alabuga, scoțând de pe benzile de asamblare mii de aparate suplimentare în fiecare lună.
Cuprins:
După mai bine de patru ani de război între Rusia și Ucraina, tehnologiile militare și costurile echipamentelor s-au modificat radical, relatează Euronews.
Rusia își modernizează masiv flota de drone
Președintele Volodimir Zelenski a raportat în mod repetat valuri uriașe de atacuri cu drone, însă amenințarea nu se mai limitează doar la spațiul ucrainean. Incidentele în care drone rusești au pătruns în spațiul aerian al unor țări membre ale Uniunii Europene precum România, Polonia sau Bulgaria au devenit un semnal de alarmă, iar un raport recent al CIA sugerează că situația s-ar putea complica semnificativ.
Cele mai recente evaluări ale serviciilor secrete americane indică posibilitatea ca Rusia să lanseze atacuri cu drone asupra unor state precum Spania, Franța sau Italia. Un astfel de scenariu ar presupune lansarea aparatelor din containere camouflage montate pe navele așa-numitei „flote de umbră” care navighează în Marea Mediterană.
Informațiile furnizate de armata ucraineană arată că arsenalul rusesc a depășit de mult faza primară a dronelor importate din Iran, dezvoltând o întreagă familie de vehicule aeriene nepilotate.
Eficiența acestei tactici se bazează pe o disproporție economică uriașă: lansarea unei rachete de interceptare de un milion de dolari împotriva unei drone care costă între 20.000 și 40.000 de euro nu este sustenabilă pe termen lung pentru apărarea antiaeriană.
Moscova speculează această vulnerabilitate trimițând valuri succesive de aparate ieftine pentru a epuiza stocurile de rachete defensive.
Uzina subterană de la Alabuga și producția în masă
Baza industrială principală pentru fabricarea acestei flote se află în Tatarstan, la peste 1.200 de kilometri de granița cu Ucraina. Complexul Alabuga se întinde pe o suprafață de peste 2,8 milioane de metri pătrați.
În urma atacurilor ucrainene cu rază lungă, o parte semnificativă din liniile de producție a fost mutată în subteran, analiștii estimând existența a peste 42.000 de metri pătrați de spații subterane, echivalentul a șase terenuri de fotbal.
Ritmul de producție a crescut accelerat. Evaluările furnizate de serviciile de informații militare ucrainene arată că producția lunară a ajuns la aproximativ 3.000 de drone din modelele noi Geran-4 și Geran-5, la care se adaugă aproape 2.800 de unități din modelul Geran-2.
În anumite perioade de vârf, Rusia a lansat peste 200 de drone pe zi, iar în unele nopți, numărul total al țintelor a depășit câteva sute de aparate, combinând drone de atac, rachete balistice și momeală aeriană.
Evoluția modelelor Geran
Modelul Geran-2 (bazat pe Shahed-136) a reprezentat coloana vertebrală a atacurilor din ultimii ani. Cu o lungime de 3,5 metri, un motor cu piston de 50 de cai-putere și o viteză de croazieră de 185 km/h, drona poate transporta o încărcătură explozivă de până la 50 de kilograme la distanțe de peste 1.000 de kilometri.
Totuși, pe măsură ce apărarea antiaeriană ucraineană a învățat să doboare dronele lente cu elice, inginerii ruși au trecut la propulsia cu reacție, dezvoltând noi generații de aparate:
- Geran-3: Bazat pe Shahed-238, folosește un turboreactor care îi permite să atingă viteze de până la 370 km/h, menținând o rază de acțiune de 1.000 de kilometri.
- Geran-4: Are un fuzelaj complet redesenat pentru o aerodinamică superioară. Atinge o viteză maximă de 500 km/h și poate zbura la altitudini de până la 5.000 de metri. Pe 28 august 2026, un astfel de aparat a parcurs un zbor de testare de 960 de kilometri, acoperind teoretic întreaga suprafață a Ucrainei.
- Geran-5: Este cea mai recentă versiune, capabilă să atingă viteze de până la 600 km/h, având o rază de acțiune de 950 de kilometri și o încărcătură utilă crescută la 90 de kilograme.
Introducerea masivă a dronelor cu reacție a modificat rata de interceptare. Dacă la începutul anului 2026, apărarea antiaeriană dobora peste 90% din ținte, odată cu utilizarea modelelor rapide Geran, procentul de interceptare a scăzut temporar spre 50%, determinând Ucraina să dezvolte propriile drone de interceptare cu reacție.
Momeala „Gerbera” și muniția de precizie „Lancet”
Pe lângă dronele strategice de atac la distanță, Rusia utilizează pe front o gamă variată de aparate tactice. Modelul Gerbera, conceput inițial ca o momeală ieftină din polistiren de 10.000 de dolari pentru a suprasolicita radarele, a fost modificat ulterior, fiind echipat cu încărcături explozive fragmentare.
Pentru linia frontului, muniția de tip kamikaze Lancet rămâne o armă periculoasă împotriva blindatelor și artileriei. Cu o autonomie de până la 60 de minute și o viteză în atac de 300 km/h, Lancet folosește ghidaj prin satelit completat de corecție optică în timp real. De asemenea, drona de recunoaștere Orlan-10 continuă să fie utilizată intensiv pentru dirijarea focului de artilerie, operând de obicei în grupuri tactice de câte două sau trei aparate.
Cea mai recentă inovație de pe câmpul de luptă este reprezentată de dronele FPV ghidate prin fibră optică. Deoarece sunt conectate la operator printr-un cablu subțire desfășurat în zbor pe distanțe de 20 până la 30 de kilometri, aceste drone nu emit semnale radio, fiind complet imune la sistemele de război electronic.
Trecerea la drone propulsate de motoare cu reacție și extinderea razei de acțiune la aproape 1.000 de kilometri arată că potențialul de atac din Marea Mediterană prin intermediul navelor din flota comercială de umbră reprezintă o amenințare reală de securitate pentru sudul Europei.
