Mai multe persoane îi fac loc unei mașini negre, care vine pe o alee din Parcul Copiilor și încearcă să parcheze lângă un alt autoturism de colecție. Cu puține manevre, șoferul își găsește locul. E 10.30, iar expoziția cu acces liber abia s-a deschis. Un bărbat în geacă de blugi coboară din mașina cu faruri rotunde, cu inscripția Lasalle. E un Cadillac Lasalle V8 din 1939, ne spune Irinel Ionescu, proprietarul ei.
De pe un loc din spate coboară și fiul lui, care apoi se duce să arunce o privire printre vehiculele expuse. S-a consultat cu el, partenerul său pasionat de expoziții, și așa a decis să aducă astăzi Cadillacul, una dintre cele patru autoturisme vintage din colecția lui.
Vizitatorii se apropie de mașină, se fotografiază cu ea pe rând și își așază palma deasupra frunții, să vadă mai bine interiorul.
„Să transmitem mai departe pasiunea asta generațiilor următoare”
„Participăm în fiecare an la cât mai multe evenimente retromobil”, spune el pentru Libertatea. „Unul dintre obiectivele noastre este să transmitem mai departe pasiunea asta generațiilor următoare. Dacă nu are cine să aibă grijă de ele, se vor pierde. Cred că e o ruptură acum din cauza mașinilor electrice și a obiceiului de-a închiria”.
În zgomotul motoarelor pornite pentru crearea atmosferei din diverse epoci, Irinel Ionescu povestește că de mic l-au atras mașinile. În copilărie însă, părinții lui n-aveau niciuna. A crescut în Câmpulung, unde se produceau mașinile ARO, dar s-a mutat în București acum 20 ani. În prezent, lucrează în branding și design de ambalaj.
Prima mașină istorică, un ARO M461, fabricat în 1964, și-a cumpărat-o acum 12 ani. „Îmi plac anumite perioade din punctul de vedere al designului mașinilor, în special între 1934 și 1939 și din anii 60”, mai spune acesta.
Născut în anii 80, și-a achiziționat și o Dacie 1300, „foarte strâns legată de trecutul României și de copilăria multor oameni din generația mea”.
Cadillacul Lasalle, mașină de lux americană fabricată prima dată în interbelic, l-a cumpărat recent, în 2021. A găsit-o pe un site dedicat și a zburat în Spania, să o vadă, apoi a bătut palma cu colecționarul care o vindea.
Bugetul pentru o astfel de mașină ar trebui să fie între 20.000 și 30.000 de euro, aproximează el. Contează modelul și în ce stare se află. „Cele nerecondiționate, cu vopsea originală și în stare foarte bună sunt mai căutate și apreciate de colecționari decât cele restaurate. A mea a fost probabil restaurată”, continuă Irinel Ionescu.
Nu e complicat să o întrețină, spune el, pentru că nu prea circulă cu ea. O mai scoate în weekend prin oraș sau la astfel de evenimente. Când oprește la semafor, oamenii au tot felul de curiozități: ce marcă e, ce motor are, cât consumă? Îi place să răspundă la aceste întrebări. „Vorbesc cu plăcere despre mașină”, mai spune el.
Cel puțin 30 de ani de la data fabricației
La câteva mașini mai încolo, stă Șerban Cornaciu, secretarul filialei București a Retromobil Club, înființat în 1998. Evenimentul care a adunat bucureștenii în Parcul Copiilor este pentru prima dată, în ultimii doi ani, o expoziție statică. În pandemie, doar s-au plimbat fără oprire prin Capitală. Pentru astăzi, au anunțat că participă 150 autovehicule; cel mai vechi e un Ford Model A din 1931.
Cum devii membru de club? Mașina ta trebuie să aibă cel puțin 30 de ani de la data fabricației. Așadar, anul acesta atestă istoric autoturismele din 1992. Apoi, e important ca mașina să aibă toate piesele similare cu cele ale modelului de pe vremuri și să-i fie păstrată inclusiv culoarea vopselei.
În prezent, sunt cam 3.200 de colecționari din toată țara în club, 600 dintre ei în București, cu peste 800 de mașini deținute.
„Autovehiculul istoric poate să circule, pentru că nu poluează, nu face mai mult de 4.000 de kilometri”, ne lămurește Șerban Cornaciu și cu privire la condițiile de circulație.
Pentru el, faptul că are două Dacii fabricate în 1984 și 1989 înseamnă să retrăiască „niște nostalgii din copilărie”. Unii decreței, din generația lui, preferă aceste mașini, explică el, alții își doresc mașinile pe care nu le-au avut când erau mici, capitaliste și decapotabile.
Iar povestea va merge mai departe. „Fiecare membru care recuperează o mașină într-o condiție bună sau o restaurează, o transmite copiilor”, adaugă acesta.
La autoturisme se uită atenți grupuri de liceeni, părinți cu copii, pensionari și tineri care își plimbă câinii cu urechile ciulite.
„Noi nu le muncim, noi le iubim”
„Anul trecut, în vară, am cumpărat-o, este a șaptea Lada”, spune Anghel Voinea despre mașina lui verde praz, fabricată în 1982, în Rusia. Îi place și îl relaxează să pună pe picioare autoturisme Lada și face asta cu fratele lui încă din 2011.
A fost primul drum lung pentru noua lui achiziție, pe care a condus-o 70 de kilometri din Lehliu Gară, unde locuiesc. Acolo au un service auto, dar de pasiunea lor se ocupă în timpul liber.
– Ca să cumperi o Lada în starea asta bună, îți trebui câteva mii de euro, spune el despre buget.
– Eu bag în Lada mea 1.500 de euro când o și vopsesc, la atelierul unui prieten, intervine un bărbat de vreo 70 de ani. Am muncit-o săraca, continuă acesta.
– Noi nu le muncim, noi le iubim, îi răspunde Anghel Voinea.
1.300 de euro pentru o Dacie de jucărie
Și mașinile de mici dimensiuni le fac cu ochiul vizitatorilor. Când văd o Dacie 1300 de jucărie, cunoscătorii zâmbesc. Cristian Catsanus a cumpărat-o acum un an cu 1.300 de euro, iar fiul lui adolescent, Eric, e la fel de încântat ca tatăl lui de micul automobil.
„Funcționează cu baterii, are un burduf și împinge aerul. Propulsia e dată printr-o tijă care acționează direct pe roată”, prezintă tatăl detaliile tehnice.
– Mamă, asta-i de atunci?, se apropie un bărbat cu glugă, care-și ține copilul de mână.
– Da, din 1976, e de vârstă cu mine, spune Cristian Catsanus.
– Ce tare, ia uite, tati, cum arătau jucăriile când eram noi mici.
– Motorul e direct pe roată, e un sistem rudimentar, adaugă Catsanus.
Tatăl și fiul colecționează jucării cam de un an și jumătate și și-au propus să cumpere în continuare. În viitor, Eric ar vrea să conducă întâi și întâi mașina familiei, un Fiat 8 (50), atestat istoric, după care să-și cumpere și el un vehicul retro.
„N-am condus niciodată o astfel de mașină”
Tot mai mulți curioși se strâng în jurul unui automobil american de lux, popular înainte de al Doilea Război Mondial – are motorul pornit și parcă toarce. Niciunul dintre ei nu știe ce marcă e, așa că îl întrebăm pe proprietar: Packard 1948. E singurul răspuns pe care ni-l dă, pentru că nu-i place să vorbească cu presa.
Și Roxana Năstase o privește, apoi își continuă drumul până ajunge la un Cadillac alb cu două rânduri de faruri. „Până acum asta e preferata mea”, ne spune ea.
Locuiește în București, aproape de Parcul Copiilor, așa că a ajuns repede la expoziție. S-a dus și la alte evenimente similare, de pildă în Anglia, unde erau mai puține exponate și lipseau, firește, Daciile.
„Îmi plac mult mașinile vintage. Sunt fashion stylist și bănuiesc că de asta mă atrage partea de vechi atât de mult”, adaugă ea. „Din păcate, n-am condus niciodată o astfel de mașină”.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 3
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro