Fosta handbalistă Irina Șuțka a sărit în ajutorul refugiaților care au ajuns la Ploiești. „Nu e bine să spun că Putin trebuie ucis, dar vreau să plece din țara mea”

„Sincer, eu sunt mai comunistă, așa! Am luat din calitățile poporului ucrainean și din cele ale românilor, jumătate-jumătate. Înainte de toate, pun disciplina… Fără disciplină nu se poate”, spune fostul pivot Irina Șuțka, peste 70 de selecții și 166 de goluri pentru naționala de handbal a Ucrainei. Ea a trecut pe la Motor Zaporojie, Dunărea Brăila, CSM București, Dinamo, CSM și Activ Ploiești.

„Dacă Mișa îmi cere acum un iPhone 12, nu-i iau! Îi dau unul cu butoane!”, exagerează iubitoarea mamă.

De ziua ei, cu cei fugiți din calea războiului

De ziua ei, sâmbătă, 5 martie, Irina a fost la hotelul Nord din Ploiești, unde se îngrijește ca 13 persoane sosite deja de la Odesa să aibă tot ce e necesar. „Sunt rude. Acasă aveau o firmă de amenajări interioare. Au lăsat tot și au fugit din calea războiului”, explică Monica Oprea, directorarea hotelului care îi găzduiește și le oferă trei mese pe zi.

Recomandări

Rezultate prezidenţiale Republica Moldova – Turul doi. Câte voturi au obținut Maia Sandu și Alexandr Stoianoglo

Vitali și Tatiana tocmai făceau cursuri de engleză cu ajutorului telefonului. Copiii se jucau într-o cameră, încercând să rezolve un puzzle imens.

Excelentă vorbitoare de română, „mama” Irina asigură și serviciile de translator.

„Azi-noapte au mai venit trei mămici și copilașii lor. Sunt atât de speriați, că nici nu ies din hotel”, intervine Irina.

Din cauza unor probleme cu numărul de telefon ucrainean asociat contului, Irina nu mai are Facebook! Dar a deschis un altul, acolo unde familia din Odesa a dat de ea.

„Poate nu vă vine să credeți, dar soluția ne-a dat-o fata noastră mai mare. Ea a găsit anunțul despre condițiile oferite la Ploiești. Calea spre salvare”, dezvăluie Tatiana.

„În această nenorocire, am avut un pic de noroc. Am plecat imediat după ce s-au auzit primele explozii la Odesa. Și nu a fost aglomerație în vamă, la intrarea în Republica Moldova”, explică Vitali.

Când îți faci bagajul în jumătate de oră și o iei la goană

O viață în două trollere! La 5.00 au făcut geamantanele și în 30 de minute au ieșit pe ușă.

„Eu sunt capul familiei, am trei copii mici și sunt singurul care aduce venit în casă, iar legea m-a scutit de la reîncorporare”, spune bărbatul. Dacă nu ar fi trebuit să aibă în grijă atât de multe persoane, ar fi fost „pe metereze, cu arma în mână”.

Recomandări

Cifrele din spatele alegerilor pentru desemnarea noului președinte al României: peste 22 de milioane de buletine tipărite și o sută de mii de ștampile

Pe drumul spre România, familia a văzut tancuri și convoaie militare. „Suntem bucuroși că am scăpat, ne dor inima și sufletul pentru cei rămași acasă”, oftează Tatiana.

Viața printre alarme antiaeriene

„Oamenii sunt foarte speriați. Alarmele antiaeriene sună și de cinci ori pe zi. E foarte greu pentru femeile care au copii mici să îi trezească în toiul nopții pentru a merge în buncăr, de aceea ați văzut mămici cu bebeluși fugind din Ucraina”, explică femeia.

În Odesa au fost atacate zone limitrofe și obiective militare. „Toți ucrainenii cred că ar fi mai bine în UE. Putin nu mai avea curajul să intre în țară și să facă ce vrea”, mai spune Vitali.

Mulțumesc mult românilor pentru ajutor. Vreau ca țara voastră să nu trăiască niciodată tragedia din Ucraina.

Vitali, refugiat în România:

„Tata nu a vrut să plece! Când nu dau de el, nu dorm toată noaptea”

Irina Șuțka îl are pe tatăl ei în Ucraina, la Kropîvnîțkîi, oraș cu 220.000 de locuitori din centrul Ucrainei.

„Nu a vrut să plece. De ce să plece din casa lui? A rămas acolo… Îmi fac griji când nu pot da de el, când nu răspunde la telefon. Nu pot să dorm noaptea”, recunoaște fosta handbalistă, care a fost acasă vara trecută.

Recomandări

Regele Felipe și regina Letizia, sub o ploaie de noroi și obiecte aruncate de mulțimea furioasă, lângă Valencia: „Asasinilor! Asasinilor!”

„A fost bombardată infrastructură militară din zone apropiate, zboară avioane. Au început să fugă oamenii și de acolo. Prietena mea cea mai bună, alături de care am jucat, vine și ea la Ploiești”, mărturisește sportiva, care a fost legitimată un deceniu la Motor Zaporojie.

„Pe cine pot, ajut cu mare drag. Mă împart între bebeluș, băiatul mai mare, soț… E un moment greu, oamenii sunt speriați și au nevoie de sprijin”, adaugă Irina.

„Rușilor le transmit să se ducă naibii acasă!”

„Rușilor le transmit să se ducă naibii acasă! Putin? E un mișel, nu înțeleg ce vrea! Ce ajutoare, că ne descurcam singuri și până acum. Ne ajută cum, că a dărâmat tot la Harkov și în jurul Kievului? Ăsta e ajutorul? Au murit copii, civili, unii au rămas infirmi pe viață. Dacă mai vorbesc mult, încep iar să plâng… De asta m-am oferit să ajut”, explică fostul pivot.

Nu e bine să spun că Putin trebuie ucis, dar vreau să plece din țara mea. Vreau pace!

Irina Șuțka, fostă handbalistă:

„Oamenii-zombi” din Rusia

„Mi se pare incredibil că mulți ruși nu cred în continuare că a început războiul. Zici că sunt zombi! Se uită numai la televiziunile lor, care le transmit ce vor ele… Oamenilor, suntem în secolul XXI! Căutați și informați-vă și din altă parte! Unde este mintea oamenilor?”, se întreabă Irina, care constată amar: „E adevărat, mulți dintre cei care ne-au sprijinit au fost băgați la pușcărie”.

Ucrainenii de la Ploiești speră ca războiul de acasă să se termine și să se întoarcă la rostul lor.

A-nceput să ningă, copiii vor să iasă să se joace cu bulgări. Stratul subțire de zăpadă nu poate acoperi ororile de peste graniță.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro