Foştii inculpaţi din „dosarul Ţăndărei”, acuzați de trafic de minori, obţin daune din partea statului. „Privarea nedreaptă de libertate a produs suferințe de natură morală”, spun judecătorii

„Dosarul Ţăndărei” a devenit cel mai răsunător eşec al justiţiei din România, după achitarea în grup a membrilor unei rețele de trafic de persoane din Ţăndărei, „pe care Europol a considerat-o ca fiind una dintre cele mai mari din Europa”, potrivit Raportului Departamentului de Stat al SUA privind traficul de persoane în 2020. 

Operaţiunea „Europa” şi 181 de copii traficaţi, identificaţi de DIICOT

În anchetarea acestui caz, investigatorii români au cooperat cu autorităţile judiciare britanice. Operaţiunea s-a numit „Europa”, iar după doi ani de anchetă, în aprilie 2010, DIICOT anunţa destructurarea grupului infracţional organizat. La descinderile din Ţăndărei au participat peste 500 de poliţişti, jandarmi şi forţe speciale, dar şi poliţişti din Marea Britanie şi de la  Europol. 

Au fost identificate 181 de victime ale traficanţilor, copii cu vârste cuprinse între 7 şi 15 ani, potrivit DIICOT. Victimele erau recrutate „din mediul comunităţilor rrome sărace sau cu handicap fizic”, apoi traficanţii „le treceau fraudulos frontiera spre Marea Britanie, unde le exploatau, obligându-le să cerşească sau să comită infracţiuni stradale”.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

În iulie 2010, DIICOT a trimis în judecată 26 de inculpaţi, acuzaţi de trafic de minori, spălare de bani, constituire a unui grup infracţional organizat şi deţinerea fără drept de arme de foc. Procurorii ceruseră în avans strămutarea procesului, iar dosarul a ajuns la Tribunalul Harghita. 

Judecătorii spun că DIICOT „nu a adus nicio probă directă”

Până în ianuarie 2013, când Curtea de Apel Târgu Mureş a decis că procesul poate începe, dosarul a făcut ping-pong între DIICOT şi Tribunalul Harghita, care le cerea procurorilor să refacă rechizitoriul.  

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

Apoi, judecata pe fond a durat şase ani. Durata mare a procesului a fost determinată „de numărul mare al inculpaţilor şi al martorilor, de neprezentarea acestora la termenele de judecată, de lipsa apărătorilor inculpaţilor şi de formularea de către aceştia a unor cereri de amânare, precum şi de administrarea unui vast probatoriu”, a explicat, printr-un comunicat de presă, Curtea de Apel Târgu Mureş. 

Judecătorii au criticat „modul deficitar în care a fost întocmit rechizitoriul” de către DIICOT şi au spus că asta l-a obligat pe judecătorul de la Tribunalul Harghita să facă munca procurorilor, adică să identifice şi să audieze, pentru prima oară, în sala de judecată, „presupuse victime ale traficului de minori”. 

În februarie 2019, Tribunalul Harghita i-a achitat pe inculpaţi, din lipsă de probe, pentru trafic de minori şi spălare de bani şi a constatat că, pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat, intervenise prescripţia faptei.

DIICOT a atacat decizia, dar în decembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş a decis achitarea definitivă a inculpaţilor, pentru că „faptele reţinute de parchet nu există”. „Este greu de înțeles cum anchetatori aparținând structurii DIICOT – Structura Centrală nu au reușit să adune informații pertinente, utile și care să dovedească în concret și fără echivoc cum au ajuns acei minori identificați de autoritățile britanice în Anglia”,  notează judecătorii, în motivarea deciziei de achitare.

Recomandări

Noi inundații de amploare în Spania. Zone de lângă Barcelona și Tarragona au fost acoperite de ape I VIDEO

Magistraţii mai spun că DIICOT „nu a adus nicio probă directă din care să rezulte în mod indubitabil activitatea presupus infracțională a acestor inculpați. Organele de urmărire penală s-au bazat în susținerea acuzațiilor pe probe indirecte, de genul «am auzit din presă», «am auzit discutându-se în localitate», «am auzit vorbindu-se la restaurant», «unii ziceau că», probe care nu pot conduce automat la condamnarea unor persoane, cu atât mai mult cu cât acuzele aduse sunt foarte grave”.

Foştii inculpaţi reclamă acum „privarea nedreaptă de libertate”

La câteva luni după ce au primit decizia de achitare, 21 dintre cei 26 de inculpaţi au cerut, la Tribunalul Ialomiţa, ca statul român să le plătească despăgubiri: 

● câte 500.000 de euro – daune morale, „pentru privarea nelegală de libertate ca urmare a arestului preventiv”; 

● câte 50.000 de euro – daune materiale reprezentând cheltuielile pe care le-au avut cu procesul ce a durat aproape 10 ani. 

Unul dintre inculpaţi solicită 1.000.000 de euro daune morale, iar astfel cuantumul total al despăgubirilor se ridică la 12.050.000 de euro.

Foştii inculpaţi din „dosarul Ţăndărei” reclamă că, în cazul lor, a fost încălcată prezumţia de nevinovăţie de către DIICOT, care le-a divulgat identitatea, dar şi de către preşedintele Tribunalului Harghita, care a permis la proces ca ei să fie filmaţi în boxa arestaților, „fără a li se solicita expres consimţământul”. 

Ei mai reclamă că „timp de aproape 10 ani, presa și televiziunea din România au adus o ingerinţă drepturilor lor, prin articole şi reportaje, consecinţa fiind că inculpații din dosarul penal, dar şi familiile acestora au fost percepuţi în oraşul natal ca traficanţi de minori, fapt ce a avut un impact negativ semnificativ asupra demnităţii lor”.

Foştii inculpaţi din „dosarul Ţăndărei” vor despăgubiri de la statul român şi pentru „privarea nedreaptă de libertate, prin arestarea preventivă pentru o perioadă de 10 luni”, dar şi pentru că au suportat „condiţii de detenţie inumane”.

Pe rolul Tribunalului Ialomiţa au ajuns 9 dosare, în care se cer despăgubiri pentru 21 de foşti inculpaţi. Unul dintre ei a decedat în 2015, în timpul procesului, iar alţi trei – în 2020 şi 2021, dar moştenitorii cer acum, în numele lor, daune de la statul român.   

Decizii CCR şi ÎCCJ care îi ajută pe cei din „dosarul Ţăndărei”   

Rând pe rând, Tribunalul Ialomiţa a respins cererile ca inadmisibile, motivând că „prin hotărârea de achitare definitivă nu s-a constatat nelegalitatea măsurilor preventive”, iar foştii inculpaţi nu au depus, aşa cum cerea legea, documente din care să rezulte că au fost privaţi de libertate în mod nelegal. 

Reclamanţii au atacat decizia tribunalului. Şi, înainte ca dosarele să ajungă la Curtea de Apel Bucureşti, legea a fost amendată de CCR, prin Decizia 136/03.03.2021 ce stabilea că e neconstituţională „soluţia legislativă care exclude dreptul la repararea pagubei, în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluţionat prin clasare sau achitare”.

În ianuarie 2023, şi completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la ÎCCJ a decis că „în ipoteza unei privări de libertate în cursul unui proces penal finalizat prin soluţie definitivă de achitare, (…), soluţia de achitare (…) este suficientă prin ea însăşi pentru acordarea de despăgubiri persoanei private de libertate şi, ulterior, achitate”.

Aceste decizii au schimbat soarta cererilor formulate de foştii inculpaţi din „dosarul Ţăndărei”: în patru dintre cauze, Curtea de Apel Bucureşti a decis că ei trebuie să primească daune, patru dosare au fost trimise la Tribunalul Ialomiţa pentru rejudecare, iar în unul, judecata a fost suspendată, pentru că reclamanţii încă nu au adus anumite documente, cerute de instanţă.

Ce daune le-a acordat Curtea de Apel Bucureşti

În cele patru dosare soluţionate favorabil, Curtea de Apel Bucureşti a acordat daune morale pentru 5 foşti inculpaţi din „dosarul Ţăndărei” şi pentru moştenitorul unuia care a decedat, între timp.

Din cele 500.000 de euro solicitate, judecătorii au tăiat două zerouri şi, invocând cuantumul daunelor acordate de CEDO în cauze similare, au decis că statul român trebuie să le plătească reclamanţilor câte 25.000 de lei.

Un singur fost inculpat a mai primit, în plus, 5.000 de lei, „daune morale pentru condiţiile suferite de acesta în spaţiile de detenţie”, sumă actualizată cu indicele de inflaţie, „începând cu data de 08.02.2011 şi până la data achitării integrale a acesteia”, dar şi 13.774 de lei, „cheltuieli de judecată efectuate în cursul procesului penal”.

„Privarea nedreaptă de libertate timp de 10 luni, imposibilitatea de a vedea membrii familiei şi de a-şi desfășura în condiţii normale viaţa privată, traiul într-un loc de detenție, ce presupune acceptarea unor condiții şi restricții, au produs reclamantului frustrări şi suferințe de natură morală”, notează judecătorii, în motivarea uneia dintre decizii.

Aceleaşi „suferințe de natură morală” sunt invocate şi în motivările celorlalte complete de judecată.    

Deciziile Curţii de Apel Bucureşti nu sunt definitive, iar în trei dintre cazuri, unde  motivarea a fost redactată, statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, dar şi reclamanţii au făcut deja recurs. 

Dosarele au ajuns la ÎCCJ, unde se află încă în procedură de filtru şi nu au primit încă un prim termen de judecată.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro