ComenteazăTransmis prin viu grai din generație în generație încă din paleolitic, după cum susțin etnografii, „Leroilea”, colind care are în centru tema căsătoriei, este cântat și acum de grupuri de colindători din zona unde își are originea. Printre cei care merg din casă în casă și sunt răsplătiți cu turte, vin și chiar bani se află și primarul comunei, Ionel Iordache, fondator al Ansamblului Folcloric „Răzeșii”
„Concurență” între profesioniști și amatori
Colindătorii din Pogonești așteaptă cu nerăbdare venirea Crăciunului ca să le reîmprospăteze localnicilor memoria cu cântecul lor tradițional „Leroilea”. Cu aproximativ două săptămâni înainte de Crăciun, încep repetițiile pentru ca în ajunul sărbătorii nașterii lui Iisus să-l interpreteze cât mai bine.
„În urmă cu peste 25 – 30 de ani, flăcăii satului Pogonești erau împărțiți în două cete de către cei care organizau horele și balurile pe durata sărbătorilor de iarnă: Crăciunul, Anul Nou și Boboteaza. O ceată pornea dintr-un capăt al satului, iar cealaltă din capătul opus și se întâlneau, după miezul nopții, în centrul satului, după care toți plecau spre casele lor. În aceste cete intrau și flăcăi din satul Belcești (Răzeși), pe când cei din Polocin (Breana) își organizau propria ceată, iar linia melodică a colindului „Leroilea” , era puțin diferită de cea de la Pogonesti, care a rămas valabilă și în zilele noastre”, susține conducătorul Ansamblului Folcloric „Răzeșii”, Andrei Dumitru.
În prezent, tradiția colindului „Leroilea” este dusă mai departe de două cete, una de profesioniști, din care fac parte până la zece membri ai ansamblului folcloric al comunei, și una de amatori, compusă din flăcăi din cele trei sate ale comunei.
Dacă profesioniștii merg cu colindatul mai ales în reședința de comună, Pogonești, amatorii se axează în special pe satul Polocin.
Colindătorii primesc turte, vin și bani
Colindătorii, fie ei profesioniști sau amatori, se reunesc pentru a porni prin sate imediat după lăsarea întunericului. Casele pe la care se opresc sunt ale oamenilor gospodari, cam aceleași în fiecare an.
„Într-o seară întreagă, reușim să ajungem la vreo 20 de gospodării. De cele mai multe ori ne prinde și miezul nopții, însă acest lucru nu este nicio problemă. După ce le spunem colindele, din care face parte și autenticul „Leroilea”, gazdele ne răsplătesc, după cum este tradiția, cu turte, un pahar de vin și cu bani. Nu este niciun secret”, mărturisește Andrei Dumitru.
Banii obținuți de colindători se împart în două. O parte ajung în casieria Asociației ”Tinere vlăstare – 2000”, cu care este suținută și activitatea Ansamblului „Răzeșii”, iar cealaltă parte ajunge în buzunarele colindătorilor.
Colindul „Leroilea”, foarte îndrăgit în străinătate
Profesioniștii Ansamblului „Răzeșii” au dus renumele colindului „Leroilea” și peste hotare. După ce în 1985 colindul a obținut locul I la Festivalul Național „Cântarea României”, acesta a fost cântat, de-a lungul timpului, pe scene din străinătate. Astfel, în 2000, printr-un proiect finanțat de Ministerul Culturii, „Leroilea” s-a făcut auzit la Strasbourg, în Franța, ca apoi, în 2006, să fie apreciat de spaniolii din Valencia. Șapte ani mai târziu, „Răzeșii” au mers cu același colind într-un turneu la Malmo (Suedia) și Copenhaga (Danemarca).
„Acest colind străvechi își are originea în adâncurile paleoliticului, după studiile specialiștilor în domeniu. Cu o linie melodică originală pe care etnografii o aseamănă cu cea a muzicii simfonice, „Leroilea” prezintă tema căsătoriei, în care este căutată de tineri o fată deosebită care să devină mireasă”, mai spune Andrei Dumitru.
Colindul „Leroilea” a fost înregistrat la Casa de Discuri Electrecord.