Cuprins:
„Azi dimineață, am fost printre primele persoane care au intrat în clădirea bibliotecii. La ora 8.00, m-am așezat la o masă. Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost faptul că masa era neștearsă, cu amprente, de-a dreptul mizerabilă”, spune bărbatul, într-o discuție cu Libertatea.
„Plimbându-mă apoi prin clădire, am observat multe lucruri ce pot fi remediate cu puțină bunăvoință de către personalul de la curățenie. Nu îți trebuie cine știe ce fonduri. De pildă, la toalete nu există săpun lichid în dozatoare. Cât poate costa un bidon de cinci litri de săpun lichid?”, continuă el.
Problema dozatoarelor de săpun lichid goale sunt, de fapt, o problemă națională, mai crede bărbatul. „Nici în universități sau facultăți nu găsești săpun, atunci când mergi la baie să te speli pe mâini, și nici hârtie igienică. Problema asta e veche în instituțiile din România.”
Ce probleme mai sunt
Pe lângă faptul că mesele de lucru sunt murdare și pline de praf, bărbatul arată și că:
- pereții interiori sunt mânjiți și scorojiți. „Cât ar costa să dea cu o lavabilă?”, se întreabă el;
- te împiedici de bucățile de parchet rupte și lăsate acolo. „Putea măcar să le ridice personalul de la întreținere/curățenie”;
- tavanul e plouat și se scorojește tencuiala;
- monitoarele computerelor sunt ticsite de praf și amprente;
- bucăți de rigips de la coloanele de susținere sunt căzute și lăsate pe la colțuri;
- pereții de sticlă sunt sparți și stropiți. „Măcar să fie șterși”, mai spune el.
- mobilierul dezmembrat este lăsat în paragină în spațiile cititorilor.
„La noi, pariul este să plătim notele la curent și la gaze”
Contactat de Libertatea, prof. univ. Adrian Cioroianu, actualul director al Bibliotecii Naționale, fost ministru de externe în perioada 2007-2008, a motivat astfel motivul dezastrului: nu sunt bani.
„Ideea de a avea în permanență săpun lichid în toalete, având în vedere bugetul actual, este irealizabilă, din păcate. Ca și multe altele. Eu mă bucur de faptul că ținem deschisă biblioteca 6 zile pe săptămână”, spune Cioroianu.
„La noi, pariul este să plătim notele la curent și la gaze. Lucrurile sunt puțin mai delicate și situația n-are legătură cu ultimele luni. Este o situație ce durează de anul trecut”, completează directorul.
Adrian Cioroianu spune că trei sferturi din buget se duc pe salarii, de aceea nu mai rămân bani pentru investiții.
„Bugetul este de 30 de milioane de lei, ceea ce înseamnă 6 milioane de euro, din care circa 75% se duc pe salarii, nimic pentru investiții. În rest, practic, în afară de salarii, mai vorbim de plata gazului, curentului electric, utilităților, reparații”.
În plus, subliniază directorul, cititorii care se plâng de mizerie „nu sunt dispuși să plătească mai mult de 30 de lei pe un abonament de acces la Biblioteca Națională”.
Vorbim de bani, dar cititorii au protestat când am pus 30 de lei abonamentul anual, în condițiile în care noi ținem de Ministerul Culturii, nu al Educației. 30 de lei pe an vi se pare mult?! Plus că oamenii au pretenția și la un loc de parcare din moment ce au un abonament.
Adrian Cioroianu:
„Problema este că nu poți face educație sau cultură fără bani. Ținând cont că Biblioteca Națională a României ține de Ministerul Culturii, nu al Educației, eu personal aș mări mâine abonamentul”, conchide el.
Actuala clădire a Bibliotecii Naționale a fost dată în folosință în anul 2012, după ce a fost reamenajată cu aproximativ 100 de milioane de lei, începând cu 2009. Ea a fost proiectată și construită, dar nefinisată înainte de 1989.
Biblioteca dispune de 14 săli de lectură și de peste 12 milioane de cărți. În clădire funcționează și Centrul Național de Patologia și Restaurarea Documentelor.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
FreemanAteu • 01.10.2022, 17:55
Dupa mai multi ani de locuit in Olanda am invatat ca pentru lucruri de bun simt nu e nevoie de bani, sa repari ceva, sa faci curatenie... in tarile din nordul Europei comunitatea e importanta, voluntariatul, initiativa personala... nu asteapta nimeni bani de la buget, sa ni se dea, sa ni se faca, domnule Cioroianu.... a sterge praful nu e mare lucru sau, o mica reparatie... am vazut de ex si in Elvetia, multe lucruri facute de vecinatate din proprie initiativa, o banca de lemn, sau casute pentru pasarele in padurile urbane, facute de binevoitori... la noi se asteapta de la stat, ne cade drobul de sare in cap...