Încă de la intrare, mănăstirea de maici de la Ghighiu îi întâmpină pe credincioşi cu un set de reguli care au mai degrabă de-a face cu cele lumeşti: panouri cu îndemnuri să aibă o ţinută decentă, altele care interzic aruncarea câinilor şi a pisicilor în apropierea lăcaşului de cult sau afişe în care biserica ortodoxă îi îndeamnă pe enoriaşi să meargă în locuri sfinte prin intermediul sectorului de pelerinaje, dar şi cutiile de colectare a ajutoarelor pentru mănăstire, toate sunt puse încă la intrare, să nu scape ochiului. În plus, interdicţia de a filma, fotografia sau folosi telefonul mobil.
Miile de oameni care în zi de mare sărbătoare fac kilometri întregi până la Ghighiu nu sunt însă interesaţi de aspectele lumeşti. Sunt mai degrabă atraşi de icoanele despre care de decenii se spune că sunt făcătoare de minuni.
Doamna Angela este din Sibiu şi a venit singură la Ghighiu pentru că se afla la rude, la Ploieşti, nu foarte departe de mănăstire.
„Vin aici pentru că este o biserică cu mare încărcătură duhovnicească”, îşi explică femeia, simplu, alegerea.
A luat apă sfinţită, dar nu ştie sigur cum şi când să o folosească. Aşteaptă pe marginea drumului un microbuz care să o ducă la rude, în Ploieşti, şi e uimită că niciunul dintre credincioşii care pleacă de la mănăstire şi au locuri libere în autoturisme nu opreşte să îi ia şi pe cei care nu au cu ce ajunge în oraş.
„La mănăstire, la Turnu, trec pe lângă tine şi te întreabă dacă vrei să ducă în oraş”, povesteşte doamna Angela. La Ghighiu, oamenii par mai degrabă preocupaţi de ei înşişi.
Domnul Constantin este din Ceraşu, a parcurs vreo 30 de kilometri şi a schimbat trei mijloace de transport ca să ajungă la Ghighiu: microbuzul până la Ploieşti, apoi tramvaiul de la nord la sudul oraşului. A venit la Mănăstire să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru că l-a scăpat de cancerul la colon cu care a fost diagnosticat în urmă cu un an şi jumătate.
„Acum mă simt bine, merg la control la fiecare trei luni”, spune el.
Bărbatul e însoțit de nepotul său, care a venit la Ghighiu să se roage pentru sufletul tatălui care i-a murit recent de plămâni.
„Vă spun sincer, la Ceraşu am luat agheasmă şi s-a stricat în mai puţin de un an. De aici am şi de trei ani şi e bună”, explică domnul Constantin.
La mănăstire la Ghighiu au fost, duminică, peste tot cozi: la intrare, unde se scriau acatistele, la toalete, la magazinul cu obiecte bisericeşti, unde fotografiatul era interzis şi se vând de la icoane, la brelocuri în formă de cruce. Cea mai mare coadă a fost însă la agheasmă.
Ca să nu se creeze haos, jandarmii au organizat totul: în curtea mănăstirii, îi îndrumau pe credincioşi la coada care se întindea pe zeci de metri şi care ocolea biserica. Nimeni n-a leşinat, nimeni nu s-a bătut pentru o sticlă cu apă sfinţită. De luni, va fi din nou linişte la Ghighiu, până la următoarea mare sărbătoare.
Citește și:
REPORTAJ/ Sărbătoare la Pietroşani, Prahova: cai aduşi la botezat în zi de sărbătoare, bătuţi cu sălbăticie: „Fir-ar mă-ta a dracului!”/ VIDE0&FOTO
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro