Pe vapor era 232 de oameni, 223 pasageri şi 9 membri ai echipajului, cu mult peste capacitatea navei, de 160 de oameni. Ceaţa era densă, nu se vedea decât la 2-3 metri, astfel că manevrele căpitanului Ion Postolache erau făcute aproape în orb. În acelaşi timp, din amonte venea un convoi sub pavilion bulgăresc, lung de 191 de metri, format dintr-un împingător şi şase barje. Bulgarii erau mahmuri, tocmai ce încheiaseră o noapte albă în care sărbătoriseră ziua naţională a ţării lor. Deşi erau în dreptul portului Galați, nu au respectat regulile de navigație și au trecut în plină viteză, exact când ”Mogoșoaia” ieșea din port. Coliziunea a fost teribilă, convoiul bulgăresc lovind în plin bordul ”Mogoșoaiei”, care s-a scufundat în doar câteva minute. Bilanțul impactului a fost cutremurător: din cei 232 de oameni aflați pe navă , 216 au murit și doar 16 au scăpat cu viață. Alertate de dimensiunile tragediei, autoritățile comuniste au încercat să mușamalizeze evenimentul, despre care nu s-a amintit nimic în presă sau la televizor.

Ancheta l-a făcut responsabil de accident pe comandantul convoiului bulgar, Gheorghi Petrov Anghelovski. Acesta a făcut doar două luni de pușcărie, pentru că, după revoluția din 1989, a fost extrădat în Bulgaria, unde nu a mai făcut închisoare. Rudele morților au fost despăgubite de-abia în 1993, cu sume cuprinse între 30.000 și 80.000 de lei.

 
 

Urmărește-ne pe Google News