Comentează„A fost o bijuterie”, spune managerul Mircea Popescu Lupac. În fundal, un vârf de brazi așezat pe un vârf de serpentine. Suntem în poiana Marila, aflată în susul curbelor care leagă Oravița de Anina, două localități miniere din Caraș-Severin.
Iar natura contribuie decisiv. Dacă n-ar exista stratul de frumusețe și ozon, sanatoriul ar aduce cu o scenă apocaliptică din filmul horror Silent Hill, în care balcoane au început să atârne, bucăți masive de tencuială sunt căzute, iar straturile erodate ale zidurilor dau imaginea unei clădiri ce stă să se prăbușească.
În mastodontul cățărat în munți, fiarele de la subsol sunt scorojite de trecerea timpului și nepăsarea autorităților, cele care au redus, an cu an, perimetrul utilizat din sanatoriul-gigant.
Cum era clădirea înainte?
Existau cinci etaje a câte 100 de paturi și încă un etaj, mansarda, pentru relaxare. Acolo, bolnavii se uitau la filme, tot acolo se organizau evenimente.
este altitudinea la care a fost ridicat, acum 90 de ani, sanatoriul de la Marila.
Clădirea a fost inaugurată încă din perioada interbelică, în 1932. Când, conform site-ului orașului Oravița, au fost deschise patru astfel de centre pentru TBC în țară. Unul, aici. Chiar în locul în care, cu un secol înainte, celebra prințesă Sissi a Austro-Ungariei venea să respire cel mai curat aer în vilele aflate la doar câțiva metri de epava actuală.
Acum un secol nu existau medicamente, cu asta se tratau. Prin asta se prelungea viața pacientului, prin cure de aer curat, liniște. Plus izolarea. Locația asta era perfectă.
Dr. Valentin Radu Epure:
Cât mai funcționează din Marila?
În acest moment, mai sunt utilizate doar trei etaje pe care sunt internați în jur de 90 de pacienți, pe trei secții: cronici, TBC și pneumologie. În rest, clădirea este închisă.
„Uitați, acolo sunt terasele unde se făceau cure de aer pentru tuberculoși”, spune dr. Valentin Radu Epure, purtătorul de cuvânt al spitalului. El arată spre terasele suspendate ale sanatoriului. „Acum sunt un pericol”, continuă el. Pericol de prăbușire.
„Condițiile sunt decente în spațiile de cazare”
Cine sunt pacienții care umplu cele 90 de paturi de la Marila? În general, vârstnicii din zonă. Medicii și asistentele scad media de vârstă în peisajul hibernal, înconjurat de o zăpadă așternută calm și câini care dau din coadă că n-au rămas singuri acolo.
Am vorbit cu câțiva pacienți de pe secția de cronici, unde lucrează opt asistente, opt infirmiere și un doctor. La început de februarie, când Libertatea a fost acolo, 32 de pacienți erau internați pe cele 40 de locuri existente. „În saloanele și spațiile ocupate de pacienți, condițiile sunt decente, deci se poate…”, explică Felicia Tolan, asistenta-șefă care lucrează aici de șapte ani.
„Populația e îmbătrânită, tineretul a plecat, cei care au rămas aici nu sunt în cea mai bună formă”, descrie doctorul Epure realitatea prezentă în zonă, care se vede și pe paturile de spital.
„Ar fi bine să-l recondiționeze”
Doamna Floarea, 67 de ani, a lucrat ca asistentă la spital, dar în altă clădire, aproape 40 de ani. A început în 1973, acum e pensionară și pacientă la secția Marila.
A fost internată la Timișoara, cu COVID, și a venit cu „picioarele praf”. „Unde să mă duc?”, întreabă femeia și vine la marginea patului, să ne arate că s-a întremat. „M-am recuperat, acum pot să merg.” E internată de pe 9 noiembrie. Spune că a avut ambiție și s-a ridicat, a început să meargă sprijinită de paturi, apoi a luat cadrul și, în final, cârjele.
Cât despre înfățișarea clădirii, e obișnuită cu ea, a văzut-o periodic în ultimii 40 de ani. „Dacă s-ar putea și se primesc bani, ar fi bine să-l recondiționeze”, mai spune ea.
Într-un alt salon se află domnul Traian, un bărbat în vârstă 65 de ani. E internat din noiembrie și nu știe cât o să mai stea. Inițial a fost la secția de chirurgie, unde a suferit o amputație de picior, apoi a fost transferat aici. A avut un ulcer varicos și nu s-a dus la medic la timp. „Am prea lungit-o și eu, că așa face omul de obicei. Aștept să pot să optez pentru o proteză în viitor și sper să fie bine”, spune bărbatul.
De pe patul de spital din inima naturii, spune că îi e dor de tot, mai ales să fie un om activ, să lucreze. Într-adevăr, discrepanța exterior-interior e răvășitoare, căci saloanele arată precum cele din majoritatea spitalelor publice din România. Paturi cu cadre metalice, noptiere de lemn, uși și pereți sensibil scorojiți.
Despre cum arată clădirea, domnul Traian spune: „M-am speriat și eu când am venit prima dată, dar înăuntru e foarte bine, avem condiții foarte bune, nici n-am crezut că găsim aci așa”.
Înainte să fie pacient, a cunoscut sanatoriul când venea la intervenții, pe vremea când lucra la Renel.
Pe aceeași secție, de la etajul 1, este amenajată și o capelă unde, o dată la două săptămâni, vine un preot, iar pacienții care se pot deplasa participă la slujbe.
Doar 500.000 de lei pentru îmbunătățiri
Un simplu search pe Google arată multe planuri legate de Marila și puține îndeplinite. Astfel, singura alocare bugetară din ultimele decenii a avut loc în 2010, când spitalul a primit 500.000 de lei.
În rest, nimic. Pentru structura șubrezită deja s-a făcut un studiu de prefezabilitate în 2006. Însă s-a spus că e nevoie de 12 milioane de euro pentru reabilitare. Într-o perioadă în care România se pregătea de intrarea în UE, iar localități fără canalizare erau făcute orașe peste noapte, banii au rămas pe hârtie.
În 2017, actualul ministru al transporturilor, pe atunci premier, Sorin Grindeanu, le-a răspuns reporterilor de la Digi24 că știe despre situație, însă nu vrea să spună ceva concret până nu are ceva concret.
N-a avut.
Ce s-a mai întâmplat iarna asta este că au schimbat sistemul de încălzire, de la lemne au trecut la peleți. E mai ușor așa, explică managerul, au o temperatură constantă de 20 de grade.
Plan de 70 de milioane de euro
În octombrie, noul șef al CJ Caraș-Severin, Romeo Dunca, a explicat, citat de publicația locală Express de Banat, că vrea să investească circa 70 de milioane de euro în sanatoriul Marila. Această sumă este una care ar include și aparatura necesară. Printre altele, omul de afaceri a anunțat că vrea să crească întreaga capacitate a spitalului la 500 de paturi, deschiderea a patru camere barice, repararea bazinelor.
„UAT-urile (Unitățile Administrativ Teritoriale, n.r.) s-au chinuit să facă lucrări de conservare cât au putut. Problema este că această clădire, fiind într-o stare de degradare avansată, nu prea mai faci față cu lucrări micuțe”, explică dr. Epure.
„Nu se pune problema demolării, nu vedeți ce zonă superbă e aici?”, completează managerul.
Libertatea a încercat să obțină de la autoritățile locale un răspuns vizavi de ultima expertiză tehnică realizată la Marila, precum și de ce nu s-a luat în calcul mutarea sanatoriului într-un alt spațiu, însă până la data publicării acestui material nu am primit niciun răspuns.
Ziarul a încercat să discute și cu primarul orașului Oravița, Dumitru Ursu, referitor la posibilitatea renovării ori demolării spitalului, însă acesta nu a dat curs apelurilor ziarului.