Tăcerea lui Dumnezeu sub cupolă şi a oamenilor sub umbrele. Doar corul și preoții au cântat „Hristos a Înviat” la Catedrala Sfântul Iosif

Duba Jandarmeriei şi maşinile de poliţie parcaseră peste drum de Catedrală încă de la ora 20.00. Oamenii au început să vină mai târziu.

În interior, pe lângă şirurile de bănci au fost aşezate scaune, iar în curte, a fost instalat un cort cu un ecran mare, pe care să poată fi urmărit serviciul religios. Şi în jurul cortului au fost înşirate scaune, dar ploaia măruntă şi insistentă le-a făcut prea puţin îmbietoare. Sub umbrele sau glugi, credincioşii au stat în picioare.

Cu câteva minute înainte de ora 23.00, când a început slujba, şi Catedrala, şi curtea ei deveniseră neîncăpătoare. Mai mulţi tineri au ascultat slujba de sub streşinile clădirilor învecinate.

Cei care n-au prins loc în biserică sau în curte au stat pe trotuar, la uşa principală şi la poartă. Voluntarii, cu veste albastre, au făcut un cordon din mâinile lor, rugându-i pe credincioşi să stea în curte. Jandarmii dădeau ture printre rândurile de scaune, apoi se întorceau să flancheze cele două intrări.

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Cu măşti, dar fără cântece

În jur de 400 de oameni, de toate vârstele, chiar şi copii în cărucioare, au participat la slujbă într-o tăcere desăvârşită. A cântat doar corul, pe bănci n-au mai fost puse foile cu versuri de imnuri. Doar corul şi ÎPS Aurel Percă, de la microfon, au cântat “Hristos a înviat din morţi”, iar cântecul a sunat altfel ca în alţi ani, când urca din mulţime.

Oamenii au ascultat şi şi-au împărţit, unii de la alţii, lumina de la candele, “flacăra care nu-şi pierde strălucirea, la oricât de mulţi s-ar împărţi”, se auzea explicaţia dinspre altar. Jandarmii ascultau şi ei, unii înăuntru, alţii lipiţi de zidurile catedralei, ca soldaţii romani de piatra de mormânt.

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

Prin marea de umbrele a trecut un fior la lectura despre Abraham, care era gata să-şi sacrifice fiul, pe Isac. Pusă pe ecran mare, povestea căpăta un plus de suspans. Din când în când, câte un capac de candelă cădea şi se rostogolea pe dale, dar nimeni nu întorcea capul, reflex, să vadă de unde vine zgomotul.

Ploaie şi amintiri din altă viaţă

Distanţaţi, printre scaunele ude, credincioşii erau aplecaţi asupra lumânărilor, peste care se repezeau picurii de ploaie. Spre sfârşitul slujbei, adică aproape de miezul nopţii, taxiurile au început să oprească în dreptul catedralei. Oamenii s-au retras pe rând, unii ocrotind cu palmele lumânările încă aprinse, pe jos sau aşezaţi în dreapta şoferului, să ducă lumina acasă.

“Cuvântul l-am răstignit, dar ce am făcut cu tăcerea lui Dumnezeu”, scria Fericitul Vladimir Ghika, “după aceea vom fi judecaţi”. Tăcerea lui Dumnezeu care se împarte, fără să scadă, în tăcerile a sute de oameni, reculeşi, stingheri şi sfioşi ca şcolarii în prima zi de şcoală, după un an fără slujbe cu popor.

Recomandări

Infractori prinși cu ajutorul inteligenței artificiale. Profesor dr. Vlad Niculescu Dincă: Trebuie să înțelegem aceste „unelte”, altfel există un risc real să fim toți tratați ca suspecți | Interviu

Câte nu trebuie să uităm, spunea acelaşi sfânt român, ca să ne aducem aminte. Să ne amintim normalitatea, ritualurile şi bucuriile vieţii de dinainte de pandemie.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 28

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro