ComenteazăCu toate acestea, ancheta la locul tragediei a fost încheiată în timp record și după doar câteva ore autoritățile s-au grăbit să acopere craterul din șoseaua europeană chiar dacă bucăți din corpurile celor decedați sau părți ale camionului distrus au fost recuperate de anchetatori chiar și după câteva zile de la tragedie.
Chiar dacă au trecut 14 ani de la tragicul accident, cei care și-au pierdut atunci copii, soți sau nepoți simt și astăzi durerea și o strigă de fiecare dată la monumentul înălțat chiar pe locul unde a avut loc deflagrația.
De fiecare dată când vine să comemoreze, alături de alte rude ale celor plecați în neființă, tatăl unui alt pompier mort în 24 mai 2004 simte un cuțit în inimă. Spune că băiatul lui era ca o fată care nu-și lasă părinții.
„Nu putem să-l uităm niciodată, că a fost o bunătate de copil, nu era schimbul lui, a făcut schimb cu un coleg și și-a pierdut viața. Tot din bunătate. Când vine ziua asta, e durerea cea mai mare”, a declarat o mătușă a sublocotenentului Romeo Necula, ucis de explozie din urmă cu 14 ani.
Atât pompieri, cât și rude ale celor care s-au jertfit la datorie sau au murit doar pentru că se aflau în trecere pe șoseaua europeană au venit să aprindă o lumânare în memoria celor care și-au pierdut viața la Mihăilești.
Printre ei, și Sorin Teșcan, unul dintre puținii pompieri care au scăpat cu viață în urma exploziei. A venit astăzi însoțit de fiul său în vârstă de cinci ani, a aprins lumânări și a depus flori la monumentul ridicat în memoria camarazilor săi și și-a adus aminte de acea dimineață ploioasă de mai, când după explozie o liniște sinistră a cuprins toată zona.
„Sunt 14 ani de durere, de lacrimi, de neputință și de boală. Sunt 14 ani în care aveam nevoie de el mai mult ca oricând. Era ca o fată. Fetele nu-și lasă părinții, așa era și el, nu m-ar fi lăsat. O ducem așa cat o mai vrea Dumnezeu, la anul nu se știe dacă o mai ducem și dacă mai putem veni aici. Cât trăim însă vom veni și îi vom aprinde o lumânare”, spune tatăl pompierului erou căzut la datorie.
Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Buzău, sublocotenentul George Crețu, spune că începând din acea nefastă din 2004, an de an, 24 mai a devenit o zi extrem de tristă pentru familia pompierilor buzoieni.
„În fiecare an m-a ajutat Dumnezeu să vin aici, e o chemare, trebuie să ajung mereu aici pe 24 mai, în fiecare an. Astăzi, am venit din nou să-mi comemorez colegii cu care am împărțit împreună o pâine. Vin cu durere în suflet, cu o rană destul de adâncă, cu speranța și cu gândul că cei de sus ne veghează, ne dau speranță și putere să putem continua lupta cu focul. Îmi aduc aminte foarte bine acele momente și cred că cel mai rău a fost momentul de după explozie, când o liniște sinistră a cuprins toată această zonă. După ce am realizat ce se întâmplă, mi-am ajutat colegii care mai erau în viață. Am avut noroc, m-am ales doar cu zgârâietură și nu am avut deloc nevoie de spitalizare”, a spus Sorin Teșcan.
La 24 mai 2004, și-au pierdut viaţa şapte pompieri: maiorul post mortem Doru-Mihai Mihalache, sublocotenentul post-mortem Romeo Necula, sublocotenentul post-mortem Valentin Cezar Manta, sublocotenentul post-mortem Nicolae Jianu, sublocotenentul post-mortem Silviu Stan, sublocotenentul post-mortem Georgian Medeleanu, sublocotenent post-mortem Florentin Valentin Oprea, jurnaliștii Elena Popescu şi Ionuţ Barbu, dar şi alte nouă persoane – localnici veniţi să vadă ce se întâmplă sau persoane aflate în trecere pe drumul european.
În urma exploziei, pe DN2 E85 s-a format un crater cu un diametru de 20 de metri şi adânc de şapte metri, suflul deflagraţiei a distrus geamurile şi acoperişurile caselor aflate la mai bine de 2 kilometri distanţă, iar zgomotul a fost auzit chiar şi în municipiul Buzău, la mai bine de 30 de kilometri.
Nu în ultimul rând, explozia a fost înregistrată pe seismografe ca având puterea unui cutremur.
Au ajuns atunci la fața locului ministrul transporturilor Miron Mitrea dar și cel al Internelor, Gabriel Oprea iar ancheta a fost finalizată într-un timp record astfel că după doar cinci ore, drumarii s-au grăbit să refacă drumul distrus. Ulterior anchetatorii au revenit la locul tragediei și chiar la câteva zile distanță au adunat noi saci cu probe atât rămăşiţe umane cât și părți din camionul care transporta azotatul.
În urma anchetei, au fost trimiși în judecată și condamnați în urma unui process anevoios doi administratori ai unor firme de transport Ionel Neagoe, administratorul Ney Transport SRL și Mihai Gună, patronul Mihtrans SRL, dar şi fostul director al combinatului Doljchim Ion Gherghe. Găsiți vinovați, ei au fost condamnaţi la patru ani de închisoare şi plata unor despăgubiri.