În Isaccea, bacul de pe celălalt mal al Dunării, de la Orlivka, ajunge o dată la trei ore. Un euro costă biletul pentru o persoană, 15 euro pentru o maşină mică, până la 80 de euro pentru TIR. Traversarea durează în jur de 10 minute, iar din momentul plecării de pe partea ucraineană, pe partea românească începe agitaţia. 

Se strâng la mal voluntarii, personalul ISU, reporterii, să primească sutele de refugiaţi ucraineni, care, cei mai mulţi, stau unul lângă altul pe puntea bacului, în bătaia crivăţului.

Fotoreporterul Libertatea Dumitru Angelescu a surprins în imagini atmosfera şi noua rutină impusă de războiul atât de apropiat în vama Isaccea. De la începutul războiului, oraşul cu aproximativ 5.000 de locuitori şi-a ieşit din matca liniştită şi s-a transformat într-un fel de Ellis Island, locul legendar unde poposeau imigranţii când debarcau în America. 

În jur de 2.000 de refugiaţi trec zilnic prin Isaccea, iar numărul e în creştere. Localnicii fac cu rândul în vamă, la standurile unde sunt împărţite supă, ceai, cafea, sandviciuri.

Asociaţii caritabile au instalat şi ele corturi unde oferă pături, haine groase, produse de igienă, hrană pentru oameni, hrană pentru animale, cuşti pentru transportul animalelor de companie. 

Chiar şi noaptea, oamenii din Isaccea aşteaptă în vamă, lângă oalele cu mâncare caldă, aduse de acasă, să vină bacul de la Orlivka. Procedurile vamale, care se desfăşoară în corturi, durează în jur de o oră. După ce trec de control, refugiaţii sunt preluaţi cu maşini sau microbuze şi conduşi în adăposturi amenajate de primării sau de parohii, în judeţele Tulcea şi Constanţa.

Versurile Emmei Lazarus, gravate pe Statuia Libertăţii, se potrivesc, în aceste zile, pentru toate porţile de la graniţa României care se deschid larg pentru oamenii care fug de război. „Trimiteţi pe-ai voştri sărmani, oropsiţi, pe cei în genunchi suspinând Libertate!, pe voi, fără casă, de-acasă goniţi, săraci ce-a lor ţară nu-i mai încape”. 

La Isaccea, speranţa încălzeşte, la propriu, sub forma corturilor, păturilor, aburului de ceai şi cafea şi a limbii ucrainene vorbite de translatori, pe care refugiaţii o aud de cum păşesc în România și, odată cu ea, în Uniunea Europeană.  

Un băieţel încearcă să-şi încălzească sora, în timp ce mama lor primeşte mâncare şi băuturi fierbinţi de la voluntari
Cortul serviciilor de asistenţă socială, cu un scaun cu rotile pus la dispoziţia refugiaţilor
Un sac cu ursuleţi îi aşteaptă pe copiii care şi-au lăsat în urmă jucăriile
Pentru animalele de companie ale refugiaţilor, Asociaţia Save the Dogs din Cernavodă a adus în vamă cuşti de transport şi mâncare
Cei mai mulţi dintre refugiaţi trec ca pasageri, fără maşini, prin vama Isaccea
Mai mulţi refugiaţi ucraineni aşteaptă să păşească pe malul românesc al Dunării
Voluntarii îi conduc pe refugiaţi către corturile instalate în vamă
Pentru a rezista ore întregi în ger, refugiaţii poartă mai multe rânduri de haine
Puţini vârstnici s-au încumetat să înfrunte gerul neobişnuit pentru luna martie
Mamele şi-au învelit copiii în pături pentru a-i proteja de frigul puternic
O tânără refugiată se acoperă cu o pătură luată din cutiile pregătite de voluntari
Refugiaţii aşteaptă în jur de o oră să treacă de controlul vamal
Un pompier român discută cu un copil refugiat
O valiză şi cât au putut căra pe umăr, atât au luat refugiaţii cu ei, la plecarea din Ucraina
Un copil refugiat se uită spre malul ucrainean al Dunării
Refugiaţii sunt adăpostiţi de viscol în corturi încălzite instalate în vamă
Un voluntar a preluat o familie cu mai mulţi copii după intrarea în România
O mamă şi doi copii au trecut de controlul vamal
O mamă cu copilul pe umăr aşteaptă să treacă de vamă

 
 

Urmărește-ne pe Google News