Când am văzut ce dezastru a fost și am văzut că noi n-avem nicio șansă, am zis că eu totuși îmi doresc o schimbare.
O româncă, povestind cum s-a decis să vină la vot, după ce a văzut filmările ținute secrete:
Un bărbat iese din cabina de vot cu un copil de doi-trei ani în brațe și îi dă buletinul de vot: „Bagă-l tu [în urnă], să fie cu noroc, să ne întoarcem în România“.
Suntem la secția de votare din Mainz, landul Rheinland Pfalz, unde sunt înregistrați 63.064 de români cu drept de vot. Este una din cele șase secții de votare din regiunea Rin-Main care au fost deschise datorită eforturilor unui grup de români care n-au putut vota la alegerile europarlamentare din mai.
Daniel Sviștea are 18 ani și e membru al comisiei de votare din Mainz. Astăzi a votat prima oară pentru România. La începutul lui mai, înainte de alegerile europarlamentare, a împlinit 18 ani și a fost în țară cu părinții lui ca să-și facă buletin românesc și să poată vota.
Dacă-l întrebi pe Daniel de unde e, o să-ți răspundă că e din România, deși s-a născut în Germania și are dublă cetățenie germană-română. La alegerile europarlamentare a trebuit să aleagă dacă votează pentru România sau pentru Germania – a ales România.
Pe 26 mai, a plecat de acasă la secția de votare din Offenbach împreună cu părinții lui și cu prietenul lui cel mai bun, Antonio. Luaseră cu ei drapelul României cusut de bunica Varvara din Beiuș, județul Bihor. Deși au stat patru ore la coadă, niciunul dintre ei n-a putut vota, la fel ca alte mii de români.
Atunci au decis să se implice la alegerile prezidențiale. Părinții lui, Anca și Dan Sviștea, au găsit un spațiu pentru secția de votare din Mainz, au trimis zeci de e-mailuri, au ținut legătura cu Ambasada României de la Bonn și cu autoritățile germane. Deși n-aveau experiență, s-au înscris pe listă ca să facă parte din comisia de votare.
Astăzi, Anca, Dan și fiul lor, Daniel Sviștea, sunt membri ai comisie secției de votare din Mainz, la fel ca Antonio, prietenul cel mai bun al lui Daniel. Steagul cusut de bunica Varvara stă lânga urna de vot.
„Nu e locul meu aici“
Antonio Roșca are 18 ani și a venit în Germania acum trei ani. Mama lui e farmacistă și a plecat din România pentru că se săturase de neregulile de la serviciu. Antonio era în clasa a VIII-a și a rămas acasă cu bunicii și cu mătușa lui ca să-și dea examenul de capacitate.
I-a fost greu să se obișnuiască în Germania, departe de prietenii lui și fără să știe limba.
Cu toate astea, a învățat germana în două luni, pentru că a fost trimis la o școală unde se făceau intensiv cursuri de germană. Astăzi e la gimnaziu, cea mai înaltă formă de studii preuniversitare în Germania, și, dacă vrea, poate să urmeze o facultate.
Îi spun că prietenul lui, Daniel, l-a descris ca fiind „un patriot“, iar Antonio se miră: „Nu sunt patriot, eu doar că-mi iubesc țara, atâta tot“.
Antonio se gândește să se întoarcă în România de când a venit în Germania. „Eu sunt convins că trebuie să mă întorc“, spune el. „Eu simt că sunt acel om care ar trebui să se implice în schimbare. Nu neapărat că trebuie să vin și să stau în lux acolo. Am crescut acolo, știu că o să-mi lipsească multe de aici, normalitatea în primul rând, dar nu e locul meu aici [în Germania].“
„Nu mai vreau să aud de România.“
Majoritatea celor care au votat vineri la secția din Giessen, în landul Hessen, unde trăiesc 67.450 de români, se tem de cozile mari care s-ar putea forma sâmbătă și duminică.
În mai, Alexandru și Roxanda, 49, respectiv 46 de ani, au condus 150 de kilometri până la Köln ca să voteze la Europarlamentare. Au ajuns la nouă dimineața și au votat la șapte seara, iar când au plecat acasă sute de români încă nu votaseră.
Alexandru lucrează în construcții și a venit în Germania cu șase ani în urmă, atunci când fiul lui cel mic avea 14 ani. Roxanda i s-a alăturat acum un an, după ce fiica mijlocie și-a dat bacalaureatul. Fiul lor cel mare, care are 26 de ani, a venit în Germania cu cinci ani în urmă și lucrează la un restaurant.
Locuiau și munceau la Drobeta Turnu Severin, dar se descurcau greu cu banii. „25 de ani ne-am chinuit să plătim 25 de milioane [2.500 de lei] pentru un proiectant ca să ne facă proiectul pentru etajul unei case“, spune Alexandru. „Și aici, în șase ani, am reușit să-mi cumpăr casă [în Germania].“
„Nu mai vreau să aud de România“, spune Alexandru. „Am venit să votez că am vrut să le dau o palmă analfabeților care au fost la conducere până acum. Ăia nu mă reprezintă pe mine.“
Alexandru crede că nu e suficient votul ca să se schimbe mentalitatea oamenilor din România. „Înainte făceam naveta cu autocarul și am observat că românul când se suie din Germania dovedește că e tot român, tot nesimțit rămâne: vorbește urât, scuipă pe jos, aruncă gunoiele sub scaun. Pe când dacă-l vezi în Germania e total om civilizat, frumos, la treaba lui. În Germania sunt legi pe care le respectă toată lumea, pe când în România nu le respectă pentru că își permit să facă ce vor cu poliția.“
„Ne iubim țara, ne respectăm țara și vrem să-i meargă bine“
Andrei și Iuliana, 38, respectiv 33 de ani, au venit din Nidda ca să voteze la Giessen, la 30 de minute de mers cu mașina. Și-au luat cu ei și copiii, pe Sebastian, care are șapte ani, și pe Lucas, care are un an.
Au venit să voteze cu gândul că poate, la un moment dat, se vor întoarce în România. „Ne iubim țara, ne respectăm țara și vrem să-i meargă bine“, spune Iuliana.
Băiatul lor cel mare, Sebastian, a crescut și a început să observe diferențele dintre România și Germania. „Am fost trei săptămâni în România în concediu, că avem acolo părinți, frați, surori“, povestește Alexandru. „Și îi place să-și vadă bunicii, se joacă, dar după aia vrea să ne întoarcem. Observă pe afară mizerie, în magazine că miroase urât, de ce sunt câini, de ce locul de joacă e murdar, de ce nu există loc de joacă“.
Andrei și Iuliana au venit în Germania în 2012 „pentru un trai mai bun“. Își cumpăraseră un apartament în Dej și voiau să se stabilească acolo. „Am fost doar eu la început în Germania, am muncit într-o fabrică de prefabricate, am adunat bănuți să ne facem un rost acolo“, povestește Andrei. „Am stat câteva luni, am adus-o pe soția, m-am întors eu câteva luni și, până la urmă, am hotărât că nu mai merge așa, trebuie să fim împreună.“
„Trebuie să schimbăm multe chestii din rădăcini.“
Paula are 30 de ani și a venit în august la Universitatea din Giessen cu o bursă de cercetare pentru doctorat. A început doctoratul la Cluj, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, și studiază ADN-ul din miere (o simplificare grosolană a explicației lungi și științifice pe care mi-a dat-o Paula).
Se bucură să ne cunoască, pentru că n-a mai vorbit de mult românește și îi era dor. Câteodată aude români vorbind pe stradă, dar îi e rușine să-i oprească ca să discute cu ei.
Paula își dorește ca după ce termină doctoratul să se întoarcă în România și să facă cercetare; mai ales că acasă o așteaptă soțul ei, cu care s-a căsătorit acum un an și jumătate.
„Sper să pot face cercetare în România, e destul de greu, pentru asta trebuie să schimbăm multe chestii din rădăcini“, spune ea.
Deși avea bursă doctorală, Paula a lucrat la Cluj pentru diverse festivaluri (TIFF, Untold, Comedy Cluj) ca să poată câștiga niște bani în plus. „În România, nu avem ce ne trebuie la laboratoare, nu avem destule substanțe, nu avem resurse financiare“, spune ea. Bursa de cercetare este 500-600 de euro pe an, iar un pachet de lame chirurgicale costă 200 de euro, așa că Paula trebuie să se gândească serios ce poate să-și cumpere cu banii aceștia.
În Germania, are la îndemână toate materialele de care are nevoie.
„Eu nu ar trebui să vin în Germania ca să fac un lucru care în mod normal ar trebui să ți se ofere acolo, în România. Eu nu ar trebui să mă rup de familie ca să vin să reușesc să fac o chestie experimentală”
Paula își dorește ca votul ei de azi să schimbe România, „să ne scape de sistemul ăsta de pile, de nepotism, care e peste tot, mai ales în facultăți“. „Eu toate studiile mi le-am făcut în străinătate: la licență m-am dus în Italia, la master în Suedia și cumva tot ce nu reușește să-mi ofere sistemul de învățământ în România eu mă duc și fac în străinătate.“
Unul dintre motivele pentru care a venit astăzi la vot sunt filmările de la Colectiv făcute de pompieri și ținute secrete patru ani, filmări care au fost publicate de Libertatea.
„Când am văzut ce dezastru a fost și am văzut că noi n-avem nicio șansă, am zis că eu totuși îmi doresc o schimbare.“
În cele șase secții de votare din Frankfurt și din împrejurimi au votat în prima zi de vot din diaspora 1.172 de români: 203 la Mainz, 189 și 190 în cele două secții din Offenbach, 200 la Giessen, 199 la Usingen și 191 la Frankfurt. La alegerile europarlamentare din 26 mai au reușit să voteze doar 1.811 de persoane din miile care așteptau la coadă.