ComenteazăNu-i țipenie de om pe alei, doar câțiva câini bântuie printre amintirile chioșcurilor verii. E grea iarna pentru ei. Dintre sutele de comercianți din sezon, doar unul, Bolo, rămâne deschis tot anul. Ospătarul îmi explică decizia: reflectă spiritul veșnic al Vămii.
Traversez meniul cu privirea, mai mult de curiozitate, iar prețurile nu-mi aduc aminte de „spiritul veșnic al Vămii”, ci de o secvență de-acum câteva veri, când am avut primul șoc, după ce am plătit 9 lei pentru o bere, 15 lei pentru o ciorbă și 25 de lei pentru o salată făcută doar din legume. Mamaia cea de toate zilele se mutase, iată, în Vamă.
Pe de altă parte, în toiul iernii am găsit în Vamă doi bucureșteni. Au dat „o fugă” de vreo 200 și-un pic de kilometri ca „să bea o cafea la mare” și „de dor de vară”.
Pentru că, de ceva vreme, povestea merge mai departe în Vamă, la fel ca în melodia lui Chirilă: „Se poate să fie vară/La fel cum iarnă poate fi…”.
S-a extins sezonul la Marea Neagră
Spre deosebire de acum câțiva ani, acum sunt două-trei locuri în fostul sat pescăresc unde iubitorii de Vamă își pot găsi cazare tot anul.
Unul dintre ele este Ana, pensiunea unui cuplu de tineri bucureșteni, care, acum doi ani, s-au mutat definitiv la malul mării. Au cumpărat o casă în apropierea plajei, au renovat-o și au transformat-o într-o pensiune cu 7 camere, înconjurată de gazon și flori și decorată cu elemente marine.
Toate camerele au fost ocupate non-stop în luna septembrie, aproape în fiecare zi din octombrie și în toate weekendurile din noiembrie. Anul trecut la fel, iar la sfârșitul acestui an, toate camerele au fost închiriate de un grup de tineri care au ales să-și facă Revelionul în Vama Veche, la o petrecere privată organizată de unul dintre localurile din stațiune.
Lanțul slăbiciunilor
Patronii pensiunii spun că Vama Veche ar fi frecventată de turiști tot anul, dacă oamenii ar avea ce să facă, adică dacă cel puțin unu sau două cluburi ar fi deschise, măcar în weekend.
Pe de altă parte, comercianții și patronii de cluburi nu vor să riște până nu au garanția fermă că ar veni turiștii. Iar turiștii nu vin pentru că nu au ce să facă. Și așa se închide un cerc vicios care nu duce nicăieri.
O explicație pentru lipsa de activitate din sezonul rece ar fi că aproape 90% din pensiuni, cluburi și alte businessuri nu aparțin localnicilor, ci altora care după 15 septembrie, când se închide oficial sezonul estival, își strâng bagajele, pleacă și se mai întorc la 1 mai, anul următor.
Ce rămâne după ce tragi linie?
Câțiva mai curajoși, ca patronii de la Bolo și cei ai pensiunii Ana, au decis să își țină businessurile deschise tot anul. La Ana, singura condiție e ca turiștii să își anunțe venirea cu o zi înainte, pentru ca proprietarii să încălzească pensiunea și să aranjeze camerele.
Banii pe care îi câștigă pe timpul verii nu sunt suficienți ca să le asigure un venit decent tot anul. Sunt puțini întreprinzătorii care, după ce trag linie, rămân cu un profit care să le asigure un venit până vara viitoare. Așa că proprietarii de la Ana nu au renunțat la joburile pe care le aveau în București. Sunt norocoși, pentru că nu sunt legați de birou și pot lucra oriunde există o conexiune la internet.
Citește și: