19 comentariiÎn vreme de război, marginea de țară reprezentată de Lunca Dunării, între Galați și Isaccea, arată la fel de abandonată ca în vreme de pace.
Doar drumuri de pământ străbat zona de vegetație sălbatică și pe ele nu vine neapărat civilizația. Mai degrabă, vine barbaria. În bălțile și canalele de pe malul fluviului plutește, la concurență cu dantela de lintiță și mătasea-broaștei, un covor de sticle și ambalaje de plastic.
Un întreg sit arheologic al consumismului: găsești destul material încât să studiezi istoria evoluției dozelor de bere, de suc, de apă, după formă, culoare, volum, în funcție de modă, tendințe, nivel de trai și aspirațiile corespunzătoare acestuia.
Păsările acvatice, stârci și rațe, își taie cărare printre PET-uri, înotând în căutarea hranei. Semnele progresului, goale de conținut, înconjoară și trunchiurile matusalemice de răchită, și săbiile fragile de papură, și cuiburile, și vizuinile.
Deșeurile nimănui
De la drumul principal se despart poteci abia sesizabile prin stuf, știute numai de pescari. Din loc în loc, se văd colibe învelite în folie de plastic și anunțuri că fumatul și focul deschis sunt interzise. Vizitatorii, clandestini sau nu, își parchează mașinile în desișuri. Unii vin cu undițele, alții, doar cu pătura și coșul de picnic.
Aici nu e încă rezervația Biosfera Delta Dunării, deci regulile de campare și nu numai se aplică în regim facultativ, relaxat. Semnalul la mobil e foarte slab și dispare inclusiv de pe telefoanele polițiștilor de frontieră, care patrulează în zonă.
Această regiune de luncă aparține, administrativ, județului Tulcea. Practic, e a nimănui. Anul trecut, la începutul lunii mai, Garda de Mediu Tulcea anunța, pe pagina de Facebook a instituției, o mare acțiune de ecologizare: „Puterea exemplului pozitiv la baza unei bune educații. Astfel, în săptămâna 02.05-06.05.2022, la nivelul județului Tulcea, primăriile Grindu, Isaccea, Mihai Bravu și Luncavița au raportat acțiuni de salubrizare/ecologizare, promovări pe rețelele de socializare/afișe, și activități educative cu privire la colectarea deșeurilor, acestea colectând o cantitate totală de 699 kg deșeuri. Încurajăm aceste activități! Să ne implicăm împreună pentru un mediu cât mai curat!”.
Acțiunile respective au vizat însă doar strângerea gunoaielor din preajma localităților. Gunoaiele de pe malul Dunării încă n-au fost asumate de nici o unitate administrativ-teritorială. Și aceste deșeuri murdăresc și poluează, dar, spre deosebire de altele, nu sunt la vedere.
La pescuit, în umbra războiului
Turme de oi, răsfirate prin păduri, tund destoinic ierburile înalte de luncă. În afară de mașinile 4X4, pe aceste cărări puțin umblate se încumetă doar căruțele cu cai, un mijloc de transport foarte popular în regiune. Dacă există asfalt în zonă, atunci e unul perforat de ploi și de ninsori ca o panglică de telegraf în codul Morse. Chiar dacă știi gropile pe de rost, e imposibil să le eviți fără să zbori.
Labirintul verde din Lunca Dunării e locul perfect pentru crima perfectă: să-ți abandonezi aici câinele sau orice alt animal domestic de care nu mai ai trebuință. Civilizația e la câțiva kilometri distanță, prea departe să bage de seamă.
Unele canale se prelungesc până în apropierea satelor, iar pescarii amatori își pot exersa hobby-ul fără prea mare efort cu deplasarea. Un bătrân și-a instalat umbrela, scăunelul și undițele pe malul unui astfel de curs de apă și așteaptă „la roșioară”. „Nu prea trage, că au speriat navele astea peștele!”, mărturisește Ahabul de apă dulce, arătând găletușa în care se zvârcolește modesta captură a zilei.
După recentele bombardamente rusești asupra portului ucrainean Reni, multe barje și nave comerciale s-au refugiat pe Dunăre, înspre Galați.
Curând, berzele care ciugulesc după gustări nevertebrate prin nămol vor pleca în țările calde, mai bine și mai actual zis, în țările foarte calde. Dar bătrânul și roșioara, ciorile, câinii fără căpătâi, ciobanii, câinii ciobanilor, oile, vacile, năvoadele, plutele, „parașutele” braconierilor și plasticul din trestii vor rămâne să înfrunte, fiecare în pătrățica sa de soare, umbra mișcătoare a războiului, proiectată pe granița de apă.