O țară întreagă
s-a revoltat la aflarea ororilor din casa lui Dincă. Oamenii au cerut să se
facă dreptate și au aprins sute de lumânări. După aproape 3 luni, peste emoția
colectivă și peste strigătul disperat pentru ajutor al Alexandrei s-a așternut
praful.
“Casa groazei”,
cum i-au spus oamenii locuinței lui Gheorghe Dincă, este “imobil aflat sub
sechestru conform art. 252 din Codul de Procedură Penală”. Asta scrie pe un
panou prins în ținte pe peretele dinspre stradă al casei.
În fața porții a
rămas doar banda galbenă cu “Poliția, nu treceți”. Polițiștii și procurorii au
plecat. Jandarmii au plecat și ei. Singurul care mai păzește poarta casei lui
Dincă și urmele altarului ad-hoc de lângă ea este câinele pe care l-au hrănit
armatele de jurnaliști ce s-au perindat pe acolo.
Azi, în fața
porții lui Dincă nu mai e nici o televiziune, de aici nu se mai dă nici un “breaking
news”. Doar trei tineri veniți din Argeș la Caracal, special pentru “casa
groazei”, stau pe bordura de vizavi și privesc meditativ.
În curtea “casei
groazei” era aproape imposibil să intri până acum aproape două luni, când
fiecare metru era verificat de anchetatori, în căutarea oricărei dovezi care să
probeze cele două crime recunoscute de Dincă. Acum, fără nici o pază, poți
intra nestingherit, ca la un obiectiv turistic.
Zecile de lumânări
aprinse astă vară, întru neuitare, sunt aruncate acum, de-a valma, prin iarba
și prin praful drumului.
“A murit un înger,
a renăscut o țară”, scrie cu majuscule pe panglica unei coroane sprijinite de
gardul curții lui Dincă. Cetina bradului între care au fost prinse garoafele
s-a uscat, iar țara, după aproape 3 luni, a obosit și pare că a renunțat să
renască.
După luni întregi
de cercetări la fața locului, în curtea lui Dincă a rămas curat ca-n palmă.
Doar două găini mai umblă bezmetice prin perimetrele delimitate de anchetatori
și continuă să scurme pământul.
Tot gunoiul adunat
din curtea lui Dincă e acum într-un morman înălțat în spatele casei. Cărămizi,
fiare, o cască veche de motociclist, PET-uri, lemne, o rogojină, o saltea, arcuri,
lăzi de plastic și o canapea.
Dealul de gunoaie
are o înălțime de 2 metri. De-un singur lucru nu s-au atins anchetatorii: de
coasa lui Dincă.
Curat a rămas și-n
casa lui Dincă. Sunt încăperi în care a fost spartă pardoseala de beton, în
căutare de probe.
Pe pereții
tencuiți de Dincă în mai multe straturi sunt numerotate zonele în care au fost
efectuate cercetări criminalistice.
Prin spatele
curții defilează un câine de prin vecini, trecând pe lângă toaleta ecologică
care a rămas în urma oamenilor legii. Câinele intră și iese pe sub poarta pe
care, spun unii, Dincă ar fi putut să o scoată pe Alexandra atunci când poliția
stătea de planton la intrarea dinspre stradă, așteptând acordul procurorului să
intre în casa unde fata spusese că e sechestrată.
E “poarta roșie”, despre
care Alexandra i-a spus polițistului Pistol la telefon, descriind curtea în
care fusese sechestrată. În apropierea ei au stat de veghe apoi reporteri și
cameramani, pândind mișcările anchetatorilor din curte. În locul presei, e acum
un covor pestriț, din mucuri de țigară.
În capătul străzii
Craiovei, unde Dincă spune că Luiza a urcat în mașina lui, e acum pustiu. N-a
mai ieșit nimeni la autostop și nu mai trece nici un șofer care face “rechineală”,
deși e ora 16.00, iar oamenii au terminat serviciul și merg spre case.
După ce Alexandra
a sunat la 112, polițiștii din Caracal au verificat camerele de supraveghere
video amplasate stradal. Pe cea din parcarea de lângă Liceul Mihai Viteazul au
fost găsite imagini cu mașina lui Dincă, cu el coborând de la volan și urcând
pe bancheta din spate, unde a rămas 20 de minute. Acela a fost momentul
imobilizării fetei. Dar, din cauza unghiului în care era orientată camera
video, nu s-a văzut și numărul de înmatriculare al mașinii. Azi, în parcarea de
lângă liceu e aceeași cameră video, la fel orientată.
“EROINA NOASTRĂ”
era numită Alexandra pe o bucată ruptă de polistiren, cu două luni în urmă.
Treptele Primăriei Caracal erau pline atunci de ceara lumânărilor aprinse în
memoria celor două fete. Azi, acolo a rămas doar urma lor, impregnată în
marmură.
În primele
săptămâni după apelul Alexandrei, în fața sediului Poliției din Caracal erau
parcate mașinile televiziunilor, iar treptele de la intrare deveniseră tribuna
oficială a celor care veneau să dea declarații presei. Azi, singurul care mai
iese să vadă ce se întâmplă pe stradă e ofițerul de serviciu. “Ceva
senzațional?”, întreabă el fotoreporterul. “De data asta, nu.”
În cele aproape 3
luni, trei ofițeri s-au perindat prin fruntea Poliției Caracal.
În orașul unde
constructorii au uitat o macara între blocuri, Dincă a devenit acum “cea de-a
8-a minune din Caracal”. El și “casa groazei”, în fața căreia se întinde azi un
altar în ruină. Ca și cum ar fi trecut ani de atunci.
În orașul în care și
timpul se măsoară altfel, cu cifre romane reinterpretate pe ceasornicul de pe
peronul gării, nu s-a răsturnat nimic.