Francesca Melandri are 56 de ani, trăiește la Roma, iar scrisoarea ei, preluată de The Guardian, e o privire în prezentul Italiei, a doua cea mai afectată țară de coronavirus din lume, și în viitorul nostru.
Iată scrisoarea romancierei:
Vă scriu din Italia, adică din viitorul vostru. Ne aflăm în punctul în care veți fi și voi peste câteva zile. Evoluția pandemiei ne arată că suntem toți angrenați într-un dans care urmează aceiași pași.
Suntem doar puțin înaintea voastră, exact cum era Wuhanul, acum câteva săptămâni, înaintea noastră.
Vă urmărim și vedem că nu suntem deloc diferiți; vă purtați la fel ca noi, faceți exact ce făceam noi. Veniți cu aceleași argumente pe care le-am folosit și noi, bagatelizând situația, în discuțiile cu cei care au înțeles deja cât de grav e totul: “E doar o gripă, ce ne agităm atât?”.
Mulți dintre voi, când vi s-a spus că trebuie să vă închideți în case, să vă izolați, ați început să filosofați și să citați din scriitori celebri. În curând, veți fi prea ocupați ca să mai puteți face asta.
Ce veți face în izolare? Mai întâi, veți mânca. E unul dintre puținele lucruri pe care le mai puteți face, dar nu singurul.
Apoi, veți căuta sfaturi legate de cum să vă petreceți timpul liber. Le veți urma câteva zile, apoi le veți ignora complet.
Veți scoate cărțile cu subiecte apocaliptice din bibliotecă și vă veți apuca să le citiți, doar pentru a constata, apoi, că nu e tocmai ceea ce vreți să citiți acum. Le veți pune deoparte.
Veți mânca din nou.
Somnul nu va mai fi unul liniștit, ci din ce în ce mai agitat.
Începeți să vă puneți întrebări legate de soarta democrației în situația actuală.
Viața voastră socială se derulează online, non-stop: Messenger, WhatsApp, Skype, Zoom…
Vi se face un dor fără margini de copiii care au crescut și au plecat la casele lor. Nu aveți idee când îi veți revedea. O revelație dureroasă, care vă lasă pentru câteva momente fără aer.
Certurile, reproșurile, neînțelegerile din trecut vi se par acum atât de irelevante! Începeți să sunați oameni cu care ați jurat să nu mai vorbiți vreodată, doar ca să le auziți vocea și să-i întrebați dacă sunt bine, sănătoși.
În acest timp, multe femei vor fi bătute de soții lor, în propriile case.
Vă veți întreba ce se întâmplă cu oamenii care nu se pot izola acasă, pentru că nu au casă.
Începeți să vă simțiți vulnerabili când ieșiți la cumpărături, iar străzile sunt pustii.
Vă veți întreba: “Oare așa arată colapsul societății? Atât de repede se prăbușește întregul sistem?”. Apoi încercați să blocați aceste gânduri negre.
Vă întoarceți acasă și mâncați din nou.
Vă veți îngrășa. Așa că veți căuta echipament de fitness online.
Veți râde. Veți râde mult. Chiar și aceia mai serioși dintre voi vor simți nevoia să facă glume.
Poate vă veți da întâlnire la coadă la supermaket cu prietenii ori cu iubiții voștri. Să-i vedeți măcar de la distanță, pentru câteva clipe, de vreme ce apropierea este interzisă în aceste zile.
Veți face inventarul tuturor lucrurilor de care nu aveți nevoie.
Și veți afla cum sunt, cu adevărat, cei apropiați. După o perioadă petrecută împreună, zi și noapte, firile lor, calitățile și defectele vi se vor dezvălui în totalitate.
Veți schimba tabere. Formatorii de opinii pe care îi ascultați înainte vor deveni irelevanți și vor fi înlocuiți de alții.
Cei care vă îndeamnă să vedeți și partea bună a acestui dezastru, și anume scăderea poluării la nivel mondial, vă vor intriga și enerva în egală măsură. “OK, am redus la jumătate emisiile de carbon, planeta respiră, dar eu cum îmi voi plăti facturile luna viitoare?”.
Încă nu vă dați seama dacă reînnoirea planetară despre care se vorbește și la care sunteți martori e un lucru teribil sau, din contră, minunat.
Veți asculta muzică. Și veți cânta. Așa cum am cântat noi operă din balcoane, așa veți cânta și voi, de la ferestre, “I Will Survive”.
Mulți dintre voi veți adormi cu gândul că primul lucru pe care îl veți face, când se va termin carantina, va fi să divorțați.
Vor fi concepuți mulți copii.
Iar cei pe care îi aveți deja vă vor aduce multă bucurie și vă vor enerva în egală măsură.
Vârstnicii se vor comporta ca niște adolescenți ingrați și vă vor pune răbdarea la încercare. Va fi greu să-i împiedicați să iasă din casă, deși ei știu prea bine că astfel riscă să se îmbolnăvească și să moară.
Veți încerca să nu vă gândiți la cei care mor singuri în spitale, la Terapie Intensivă, după ce urmăriți jurnalele de știri.
Vă veți simți recunoscători medicilor și asistentelor din spitale pentru tot ce fac și-i veți privi ca pe niște eroi.
Vi se va spune că “trebuie să fim uniți, pentru că suntem toți în aceeași barcă”. Este adevărat. Vom ieși schimbați complet din această situație. Este o experiență care îți modifică fundamental modul de a te raporta la societate. Suntem în aceeași barcă, însă barca e diferită pentru fiecare dintre noi. Pentru unii, criza înseamnă să lucreze de acasă, în loc să meargă la serviciu, pentru alții înseamnă pierderea serviciului.
La un moment dat, veți realiza gravitata situației și vi se va face foarte, foarte teamă. E alegerea voastră dacă vorbiți despre asta cu cei apropiați sau alegeți să nu-i încărcați cu angoasele voastre.
Veți mânca din nou.
De aici, din Italia, cam asta vă putem spune ce vă așteaptă în viitorul apropiat. Viitorul îndepărtat rămâne ascuns privirii.
Însă un lucru e cert: când toate astea se for sfârși, nimic nu va mai fi la fel.
Foto: EPA, Hepta