Alex calcă pe urmele fratelui său mai mare cu 10 ani, Robert, care a fost unul dintre primii copii din România salvaţi din “ghearele” talasemiei de un transplant de celule stem efectuat în Italia, la o clinică din Genova.
Alex suferă de aceeaşi maladie, ce îi “uneşte” pe cei doi fraţi, nu doar prin acelaşi sânge, ci şi prin suferinţă. Familia ştie că singura rezolvare medicală reală va fi, până la urmă, ca şi Alex să poată beneficia de un transplant medular, probabil în aceeaşi clinică italiană unde a fost operat şi Robert. Dar, până atunci, Alex trebuie să reziste bolii cu transfuziile lunare de sânge şi medicaţia pe care le poate avea la îndemână aici, în ţară.
Pe de altă parte, la ultimul control efectuat la Genova, doctorii i-au descoperit lui Robert o afecţiune a articulaţiilor unui genunchi, “mâncate”, cel mai probabil, din cauza medicaţiei.
“Încă nu ştim dacă e cazul unei operaţii la picior. Medicii italieni ne-au spus să mai aşteptăm, să vedem cum evoluează lucrurile. Altfel, în ianuarie, când e programat următorul control, va trebui intervenit chirurgical. Dar noi sperăm să nu fie nevoie şi lucrurile să nu fie aşa de grave”, ne-a spus mama băieţilor.
Se consideră norocoasă pentru că a reuşit să facă rost tot din Italia de un medicament rar şi scump, dar necesar lui Robi, Glivec 100. Sau Imatinibum, pe numele substanţei active. Dar grijile nu se opresc niciodată.
De acum se pune problema adunării banilor necesari viitoarei deplasări în Italia, precum şi a realizării dosarului medical pentru clinica din Genova, în vederea probabilului transplant de care va avea şi Alex nevoie la un moment dat.
Familia Gherman a trecut prin atâtea, dar nu se va da bătută nici de această dată. Fireşte însă că nici un “strop” măcar de ajutor financiar nu ar strica. Pentru că sănătatea şi însăşi viaţa fiecăruia se cuantifică şi în bani, în capacitatea de a putea plăti tratamentele sau medicamentele salvatoare.