Ideea care crește miza finalului de an: „Daniel Morar, un plauzibil candidat la președinție”

„Editura Humanitas și-a luat inima în dinți să îi publice memoriile lui Daniel Morar. A fost un gest de curaj, pentru că din carte nu ies bine nici justiția, nici oamenii politici și mai ales nu serviciile secrete, deci era de prevăzut un cor de furie din partea celor mari și tari, care nu a întârziat. Practic, nu există nimeni cu putere și influență în România (și dincolo de granițe, cazul Kovesi) care să fie cruțat de Daniel Morar în acest volum, deci să ne fie clar de la început că nici Morar, nici editorii lui nu aveau ce câștiga din această carte”, scrie Alina Mungiu-Pippidi în articolul său de pe platforma România Curată.

Exemplul Coreea de Sud

Ea spune că poziția publică a lui Morar poate declanșa  o mișcare precum în Coreea de Sud. „Președintele actual al Coreei de Sud este fostul procuror care a instrumentat dosarul predecesoarei lui, și a trimis-o în pușcărie, dar tot el a grațiat-o după condamnare, și pe ea, și pe mituitorul ei, moștenitorul Samsung. Partidele de dreapta l-au recrutat candidat la președinție, și au câștigat”. 

Nu ai cum să citești sutele de pagini ale memoriilor lui Daniel Morar, primul șef al DNA și ulterior judecător în Curtea Constituțională, fără să te gândești ce serios candidat la președinție ar fi Daniel Morar și – mă încumet să o spun – ce bun președinte.

Alina Mungiu-Pippidi:

Vin dezvăluirile târziu?

Mungiu-Pippidi consideră că fostul șef al DNA și judecător al Curții Constituționale a ales un moment corect pentru a face devăluirile sale, din cartea „Putea să fie altcumva”. 

„Ar fi iresponsabil să vorbească mai târziu, la bătrânețe, dacă problema României e dominația unor rețele militarizate cu rădăcini în fosta Securitate care au privatizat statul. Morar nu e Adrian Marino, care ne-a lăsat pentru după moartea lui demascările lumii literare. Aici nu vorbim de literatură, ci de democrația românească, și e posibil să fie deja târziu”, scrie Mungiu-Pippidi.

Îi critică lui Morar „perioada Udrea”

Profesoara de political science din Berlin are și critici la adresa cărții lui Morar. De pildă, lipsa remușcării fostului șef al DNA pentru că nu a avut curaj, în perioada sa, să „meargă după Elena Udrea”.

„Cât timp DNA lupta cu diferite grupuri de profitori, cei din jurul Elenei Udrea le luau rentele rămase fără stăpân. În 2011, am sesizat Comisia Europeană pentru cum manageria ea fondurile europene. DNA nu a făcut nimic – nici nu avea cum – Udrea era deja oficial instalată, petrecea weekenduri cu familia Băsescu, o încuraja pe EBA în cariera ei politică, îi distrugea pe toți cei din partid care i se opuneau, inclusiv folosindu-l pe Coldea și DNA”, scrie Alina Mungiu-Pippidi.

„Deși admit că Morar nu putea face nimic – decât cel mult să demisioneze – tot aș fi preferat să văd un regret în ultimul capitol. Udrea a folosit anticorupția noastră – cu mare succes. A trebuit să se termine al doilea mandat al lui Băsescu ca să ajungem la ea”. 

„Prezintă în general lucruri verificabile”

Mungiu-Pippidi acordă credit faptelor narate de Morar. „Ca procuror, Morar aduce relatării un caracter aparte, prezentând fie dovezi, fie martori, la toate episoadele senzaționale de care e vorba”, scrie ea. „Certurile cu SRI au însă mai mulți martori. Mare parte din discuțiile la Cotroceni, la fel. Riguros și atent, Morar prezintă în general lucruri verificabile”.

„A doua mare calitate a volumului este prezența câtorva argumente clare, logic și consecvent urmărite, care structurează tot materialul:

1. Unul este acela că independența justiției nu e suficientă, dacă nu există sentimentul datoriei și responsabilizarea acesteia. 
2. Al doilea, că problema controlului justiției de către serviciile secrete sub pretextul anticorupției este doar ultimul episod acut al unei probleme cronice de influență politică a Securității, cu rădăcini mult mai vechi.
3. Al treilea, că România s-a întâmplat să fie prinsă într-un demers activist al UE de a-și apăra – de fapt, extinde – suveranitatea datorită contextului post-Brexit”.

„Toate aceste argumente merită o discuție separată – de fapt, ar merita dezbateri în societatea noastră, că au o mare importanță nu doar pentru trecut, ci pentru viitor”, conchide Alina Mungiu-Pippidi.

Citește și:

„Le-am transmis lui Maior și lui Coldea că urma să-i punem sub acuzare”. „Pe înregistrare, vocea lui Kovesi era ușor recognoscibilă”. Cartea plină de episoade de culise lansată de Daniel Morar

„Mi-ar displăcea teribil”. Cum s-a enervat președintele Iohannis când SRI a fost scos din dosarele penale. Mărturia scrisă a unui judecător

NOI DEZVĂLUIRI. Serviciile secrete, amestecate în Curtea Constituțională a României. Colonel SPP: „Noi o vom putea alege președinte pe Livia Stanciu”

RĂZGÂNDIREA DOMNULUI LĂZĂROIU. Fostul judecător CCR îl confirmă pe Morar: „Am fost sunat să nu candidez”. Nu spune de către cine, dar adaugă: „Le-am spus celor de la SRI că vor lua plasă”

Trucul folosit de fostul judecător CCR Daniel Morar ca să-și dea seama că e ascultat de SRI: „Le-am scris lui Maior și Coldea că sunt jalnici”

Acuzată de Daniel Morar că „a implicat serviciile secrete în activitatea judiciară”, Laura Codruța Kovesi, însoțită de Parchetul European, spune: „Nu comentăm”

Reacția SRI după ce Daniel Morar i-a acuzat că i-au ascultat telefonul: „Orice persoană care are date să se adreseze de îndată autorităților”. Ce zice SPP

Acum 10 ani, în prima sa carte, Daniel Morar scria altceva: „Soluția bună este cu SRI. O asemenea construcție conferă mai multă securitate”

„SRI și-a făcut propria societate civilă, ca în Kazahstanul lui Nazarbaev”. Iar exemplul este Alexandru Cumpănaşu

(Ne)adevărul din memoriile lui Daniel Morar și de ce o urăște pe Kovesi?

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro