Frustrări, nu nostalgii

Acesta e contextul agitaţiei din jurul deschiderii presupuselor morminte ale soţilor Ceauşescu, ţinute sub mister, zic unii, pentru ca să nu devină loc de periculos pelerinaj şi pentru ca “emanaţii revoluţiei” – nu adevăraţii revoluţionari, îndepărtaţi unul câte unul – să-şi consolideze puterea, să-şi împartă cu halca ţara, polarizând-o prin jaf în superbogaţi şi în înfometaţi şi bolnavi.

Certificarea acum, prin analize ADN, a faptului că nişte oseminte vechi de două decenii sunt ale Ceauşeştilor nu mai înseamnă nimic, decât cel mult o uşurare pentru familie. Poate şi o reconfirmare că “noua Românie” s-a născut sub minciuna unui grup care i-a îngropat pe cei doi sub nume false şi, în mandatul a trei preşedinţi, a menţinut incertitudinea. Alte “morminte” trebuie, însă, deschise. Sunt “sertarele” în care zac secretele şi dosarele multora din cei care, ducând-o bine pe vremuri, o duc bine şi acum, mereu la putere, mereu la resurse. Şi care n-au nici nostalgii, nici frustrări. Ei doar au.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro