ComenteazăAmuzantul artist a acceptat să acorde un interviu în exclusivitate pentru Libertatea.ro, prilej cu care ne-a dezvăluit o mulţime de lucruri interesante.
Gabi s-a născut în urmă cu 42 de ani la Oneşti, iar după cum el însuşi afirmă, umorul l-a moştenit de la tatăl său Eugen, care din păcate a murit când el avea numai zece ani.
I-a fost greu, dar, fiind ambiţios din fire, Jugaru a reuşit să intre din prima la „Facultatea de Automatică şi Calculatoare”. A urmat cursurile la seral pentru că a fost nevoit sa muncească. Vroia să aibă banii lui.
Ca oricărui student obişnuit, îi plăceau distracţia şi discotecile, dar s-a lăsat de hoinăreală la 21 de ani, când a devenit tată pentru prima oară.
Primul contact adevărat cu lumea mass-media l-a avut pe 3 martie 1990, când a lucrat ca voluntar timp de 3 ani pentru Radio VoxT, primul radio particular din România… şi aşa a început totul.
Libertatea.ro: Gabi, în 2003 te auzeam la Kiss Fm şi ne amuzam teribil la farsele tale. Începând cu 2006, te vedem în fiecare duminică la Pro Tv şi ne binedispui pentru întreaga săptămână. Cum îţi vin ideile de poante pentru emisiune?
Gabi Jugaru: Mă concentrez pe informaţiile pe care le am despre viitoarea victimă şi dau drumul la treabă… las creierul să zburde!
Nu-ţi este teamă că cineva s-ar putea supăra pe tine la vreo farsă?
Întotdeauna există şanse ca păcălitul să se supere. Însă încerc să nu fac farse decât dacă îmi cere cineva apropiat, din anturajul sau familia viitoarei victime… şi am grijă să mă opresc la timp, atât cât surpriza să rămâna una plăcută! Iar de surprize neplăcute nu am avut parte pentru că am sosit întotdeauna cu cadoul la timp, fie el ceas, tort sau şampanie.
Care este cel mai amuzant moment pe care ţi-l aminteşti din timpul emisiuni „Jugaru Shukaru”?
Hmmm… eram la Suceava… după 3 ore, am convins victima să ajungă la locaţie, care era exact o baltă de pescuit aflată în propietatea sa. Când păcălitul a ajuns acolo, fără să aibă nici cea mai mică idee despre ce i se pregăteşte, poliţiştii şi procurorul, care se aflau la faţa locului, l-au anunţat că un individ a fost găsit înecat în apă. Eu am comunicat prin staţie numele înecatului, pe care l-am inventat ad-hoc: Mihai Nistor! Iar victima noastră a spus: ”Ha, ha! De la Mihai Nistor de-acasă vin chiar acum eu, am mâncat un grătar cu el şi-am băut o bere!” Mi-a îngheţat staţia în mână, cu toate că afară erau 40 de grade Celsius… Cum e asta, din atâtea nume pe care le aveam de rostit, la alegere, să alegi unul real, al unui om de la care victima se întorcea chiar atunci?! Ei, în astfel de situaţii trebuie să ştii să improvizezi, ca să duci farsa la bun sfârşit…
Farse… şi iar farse, vorba Mirunei, fiica mea mai mică! Farse care nu seamană una cu alta, asta îmi e cel mai greu, să creez mereu scenarii noi, cât mai diferite unele de altele…
Când erai mic făceai multe năzbâtii? Îţi aminteşti vreun moment amuzant de atunci?
Da, am facut năzbâtii de mic… şi mare! Chiar şi când am terminat clasa a XII-a şi am dat admitere la facultate, am ajuns la casa părintească din Bogdăneşti, la 8 km de Oneşti, şi mi-am făcut arc dintr-un lemn de corn şi săgeţi de papură, cu vârf de oţel, am smuls câteva pene de la curcanii din curte şi am făcut-o pe indianul… M-ajută şi faţa, nu-i aşa?!
Eşti o fire veselă aşa cum se vede pe micile ecrane?
Da, sunt o fire veselă, dar am şi momentele mele aiurea! Ca oricare dintre noi, am şi eu momentele mele mai puţin bune, cu stări situate dimametral opus faţă de veselia care mă caracterizează în general… şi atunci să te ţii!
Am auzit că te-ai apucat de cântat, ba chair că urmează să înregistrezi un album Pop-Rock. Despre ce este vorba?
Pai… am inceput sa cânt! În curând voi intra în studio pentru un album de genul acesta, dar momentan cânt muzică populară, lăutarească veche, de petrecere… muzică pentru evenimente fericite din viaţa omului! Şi credeţi-mă că sună într-un mare fel!
La ce oră se deschid secțiile de votare pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!