ComenteazăÎmbrăcat casual, în blugi și sacou negre, o cămașă kaki și o eșarfă maro deschis, Gabor Maté, 78 de ani, a vorbit publicului român despre teoriile lansate în cel mai de succes volum al său, „Când corpul spune nu. Costul stresului ascuns”. Cartea este publicată în limba română la Editura Curtea Veche Publishing, care tocmai a lansat și o ediție de colecție.
Specializat în studiul traumei, al dependenței și al dezvoltării copiilor, Maté a lansat recent volumul „Mitul normalității. Trauma, boala și vindecarea într-o cultură toxică”. De asemenea, semnează volumele „Minți împrăștiate – originile și vindecarea deficitului de atenție” și „Pe tărâmul fantomelor înfometate – prizonier în lumea dependenței”. În 2021, a fost protagonistul documentarului „The Wisdom of Trauma”.
Libertatea vă prezintă cele mai importante idei rostite de Gabor Maté la conferința de sâmbătă, din București:
„În 1938, la Universitatea Harvard a fost un medic grozav, Soma Weiss. A ținut o prelegere în fața unei clase de studenți la Medicină și a spus că factorii emoționali sunt cel puțin la fel de importanți ca factorii fizici în apariția bolilor și cel puțin la fel de importanți în tratarea și vindecarea bolilor. Vorbea despre legătura dintre minte și trup, despre faptul că emoțiile ne afectează fiziologic. Ceea ce a spus Weiss în 1938 a fost confirmat din nou și din nou în opt decenii de cercetare”.
„Recent, a apărut un studiu care a arătat că dacă o persoană este ținta unei insulte rasiste, sistemul ei imunitar are imediat de suferit. Înseamnă că atunci când oamenii se simt înjosiți, atacați, și sistemul lor imunitar este afectat”.
Despre stresul bun și stresul rău:
„Stresul pe termen scurt e bun. Dacă te atac sau țip la tine, ar trebui să fii stresat, pentru că asta te va face să ripostezi sau să fugi pentru a te apăra. Dar dacă ești stresat pentru o perioadă lungă, aceleași mecanisme care te protejează pe termen scurt îți vor afecta sănătatea pe termen lung”.
„S-a dovedit că e stresant să fii femeie într-o societate în care femeia are un rol de subordonare. Acest lucru afectează organismul, este motivul pentru care mai multe femei decât bărbați dezvoltă boli autoimune”.
„De exemplu, în anii ‘30, incidența sclerozei multiple era aproximativ egală la cele două sexe. Acum, în America de Nord, de trei ori mai multe femei decât bărbați suferă de scleroză multiplă. Dacă o privești obiectiv, îți dai seama că femeile sunt mult mai stresate acum”.
„Stresul poate fi extern: provocat de rasism, sexism, sărăcie, inechitate. Și poate avea consecințe asupra sănătății noastre. Stresul poate fi însă și intern, și despre acesta vorbesc în cartea mea. Despre costul stresului pe care oamenii și-l provoacă singuri, și nu pentru că își doresc, ci pentru că au traume”.
Despre ce înseamnă furia sănătoasă:
„Să luăm exemplul unui copil care primește mesajul că emoțiile lui nu sunt pe deplin acceptate de familia lui. Dacă un copil este furios – și toți copiii sunt furioși – și părinții îi vor transmite: dacă ești furios, nu prea ne place de tine, atunci acel copil își va suprima furia pentru a fi pe placul părinților, iar asta îi va deveni un model de viață”.
„Furia sănătoasă este un mecanism de apărare a limitelor fiecărei persoane. De exemplu, dacă eu îți invadez spațiul personal, este normal ca tu să fii furios pe mine și să reacționezi. Asta înseamnă furie sănătoasă. Pentru că tot am menționat femeile, despre care dintre cele două sexe se spune că n-ar trebui să se înfurie? E ceva cultural”.
„Sistemul imunitar este tot un mecanism de apărare a limitelor. E creat astfel încât să țină în afară lucrurile toxice și periculoase – bacterii, virusuri, toxine – și să permită accesul a ceea ce este vindecător și sănătos. Emoțiile au același rol. Sistemul imunitar și sistemul emoțional nu sunt separate. De fapt, sunt manifestări diferite ale aceluiași sistem creat de natură pentru a ne proteja limitele. De aceea, dacă ne suprimăm furia sănătoasă, atunci ne suprimăm și sistemul imunitar, iar asta predispune la boli autoimune. Motivul pentru care ne suprimăm furia sănătoasă este din cauza traumei”.
„Dacă nu știi să-ți manifești furia într-un mod sănătos, înseamnă că oamenii îți vor invada limitele tot timpul, oamenii vor pune presiune pe tine mereu, oamenii se vor folosi de tine, iar pe termen lung asta înseamnă stres”.
„Traumele din copilărie ne forțează să dezvoltăm patternuri de comportament care creează stres, iar stresul pe termen lung ne îmbolnăvește”.
„Autorul american James Baldwin a spus: «Nu tot ceea ce este confruntat poate fi schimbat, dar nimic din ceea ce nu este confruntat nu poate fi schimbat». Trebuie să ne uităm la problemele noastre, să le confruntăm. Nu există o formulă magică. Dacă cineva vrea să rămână orb, va rămâne orb. Dacă cineva vrea să rămână surd, va rămâne surd”.
„Contează cum le vorbești oamenilor, dar contează și dacă oamenii sunt pregătiți. Sunt oameni care, chiar dacă le vorbești în cel mai frumos, blând și empatic mod cu putință, vor refuza. Asta pentru că au prea multă suferință înăuntrul lor și nu sunt pregătiți să o înfrunte, să o trăiască, așa că preferă să o nege. De regulă, acești oameni devin politicieni. Politicienii sunt cunoscuți pentru că nu se pot uita către ei înșiși, nu se pot analiza”.
„Dramaturgul grec Eschil a scris într-una dintre piesele sale: «Zeii au creat ființele umane în așa fel încât să fim nevoite să suferim pentru a ajunge la adevăr». Și cred că atunci când oamenii suferă suficient – nu recomand asta – ajung să se întrebe ce e în neregulă cu ei. Cred că ceva trebuie să le deschidă mintea oamenilor și, din nefericire, acel ceva este de multe ori suferința”.
Despre dependențe:
„Credința populară din jurul adicției este că e o alegere pe care oamenii o fac. Legile se bazează pe această presupunere. Practic, legea spune că dacă oamenii aleg să se comporte astfel, nu ne place și trebuie să-i pedepsim. Știți câte dovezi există că adicția este o alegere? 0! Niciuna! Oamenii dependenți sunt cei mai traumatizați și oprimați. N-am întâlnit nici măcar o persoană dependentă care să-mi fi spus că s-a trezit într-o dimineață și a hotărât că vrea să devină dependentă”.
„O altă credință legată de adicție este că ar fi o boală ereditară. Această idee este măcar puțin mai prietenoasă. Pentru că dacă cineva moștenește o boală, înseamnă că nu e vina acelei persoane și că n-ar trebui să fie pedepsită pentru asta”.
„O să vă dau o definiție: adicția se manifestă în orice comportament prin care o persoană găsește o plăcere temporară, o alinare pe termen scurt, dar apoi suferă consecințe negative pe termen lung, însă nu renunță la ea. Atenție! Am spus orice comportament, nu am spus droguri. Poate fi cocaină, heroină, alcool, zahăr, cofeină, sex, jocuri de noroc, cumpărături, mâncare, pornografie, sporturile extreme. Orice care îți aduce plăcere pe termen scurt, iar pe termen lung te rănește”.
„Ce oferă adicțiile pe termen scurt? Liniște, bucurie, confort, conexiune, validare, iubire. Aceste lucruri sunt bune, sunt minunate, sunt lucruri pe care toți ni le dorim. Deci problema ta nu e adicția, ci faptul că realitatea ta e prea dureroasă. Problema ta e că deși suntem șapte miliarde de oameni pe acest pământ, tu nu ai avut parte de conexiune. Problema ta e că nu te-ai simțit apreciat. Adicția a fost doar încercarea ta de a rezolva problema”.
„Asta e adicția: o încercare de a rezolva o problemă omenească. Adicțiile îți oferă lucruri pe care toată lumea și le dorește. Asta vrea orice dependent: să se simtă ca un om normal”.
„Vă dau două exemple de răspunsuri pe care le-am primit când am întrebat persoane dependente ce le oferă heroina:
«Prima dată când am încercat, am simțit-o ca pe o îmbrățișare lungă și călduroasă». Acea persoană își dorea doar să se simtă iubită. În general, dependenții de heroină vor doar să se simtă iubiți. De ce nu se simt astfel? Pentru că au fost traumatizați.
«Mă simt ca și cum aș avea 3 ani, aș fi bolnav, aș avea febră și aș tremura, iar mama mă ia în brațe, mă înfășoară într-o pătură și-mi dă supă de pui caldă». Cu alte cuvinte, a vrut doar să se simtă iubit și protejat. Iar heroina îi oferea acest lucru temporar.”
Despre orfelinatele din România
„România e un exemplu în ce privește trauma copiilor. Sunt nenumărate studii despre impactul traumei din copilărie asupra creierului uman și al personalității care pornesc de la copiii români ținuți în orfelinatele lui Ceaușescu. E aproape ca o industrie științifică. Mulți dintre ei au fost adoptați în Vest și au avut dificultăți emoționale, de învățare, neurologice. Acele orfelinate au fost ca un laborator al traumei copiilor din cauza acelui sistem”.
E egoismul specific naturii umane?
„Presupunerea obișnuită este că natura umană în esență este egoistă, competitivă, agresivă. Așa că atunci când cineva face ceva egoist sau agresiv, spunem: «E în natura umană». Când cineva face ceva bun, generos, rareori spunem că asta e natura umană. Dar fiți atenți la organismul vostru. Când vă simțiți cel mai confortabil, cel mai deschis, cel mai relaxat, cel mai liniștit? Când faceți ceva egoist și agresiv? Sau când faceți ceva bun, generos? Corpul tău este cel care îți spune ce înseamnă natura umană”.
„Să ne uităm la evoluția umană. Am evoluat de la grupuri mici care vânau împreună. Specia noastră nu ar fi putut supraviețui și nu ar fi putut evolua dacă toată lumea ar fi fost egoistă, agresivă, competitivă, lacomă. E complet fals să spunem că am evoluat astfel. Nu am evoluat concurând într-un mod egoist unii împotriva celorlalți. Umanitatea evoluează prin empatie și compasiune, nu prin competiție”.
Despre cum ar trebui să ne comportăm cu un dependent care nu vrea ajutor:
„Sunt trei posibile reacții, două sunt sănătoase, una este nesănătoasă și este cel mai des întâlnită:
Prima reacție sănătoasă: «Știu că nu e vina ta, știu că îți oferă liniște și o alinare pentru suferința ta. Înțeleg aceste lucruri, dar este prea dureros pentru mine să privesc. Nu pot fi în preajma ta, nu pot gestiona situația asta, nu sunt suficient de puternic să rămân cu tine, nu pot fi cu tine când te comporți așa. Te iubesc foarte mult, dar nu pot fi cu tine». Este perfect valabil să spui asta.
E la fel de valabil să spui: «Înțeleg că dependența ta este un răspuns la suferința ta și accept asta, dar totul depinde de tine. Nu o să încerc să te schimb. Eu trebuie să-mi trăiesc propria viață, nu să aștept ca tu să te schimbi. Nu o să încerc să te influențez, dar voi fi aici pentru tine».
Reacția nebunească este asta: «Nu-mi place felul în care te comporți, nu-l suport, nu mă pot simți bine până când tu nu te vei simți bine, așa că voi încerca în fiecare zi să te schimb, să te critic, să te șantajez, să te implor». Este rău atât pentru tine, cât și pentru celălalt”.
Conferința lui Gabor Maté la București poate fi văzută aici.
foto: Profimedia