Comentează”Nu eram tânăr, avem destul”
“Nu eram tânăr, aveam destul. Plus curaj nebunesc!”, povestește Gabriel Miron zilele Revoluției. Avea să se angajeze la Informația Bucureștiului (devenită Libertatea în ziua Revoluției – n.r.) pe 1 ianuarie 1989 și să iasă la pensie de la de acest ziar.
“Demontez
teza aparatelor care imitau sunetul de automate”, explică direct. S-a tras
aievea. Și are și dovada. A strâns tuburile de cartușe pe care le-a găsit în
acele zile confuze și dureroase în Piața Revoluției.
Tuburile de cartușe ca parte din tine
“Am avut
oferte de a le vinde, dar dovezile astea sunt parte din viața mea”, spune
sincer, de parcă ar vorbi despre copiii lui. Un fel de dragoste de gloanțe!
Crede, de asemenea, că totul a fost regizat în acele zile.
“Eram la Comitetul Central, pe 22 decembrie 1989, împreună cu fotoreporterul Lucian Crișan, de la Informația Bucureștiului (care în aceeași zi avea să se transforme în Libretatea – n.r.). Ne-a zis cineva, din senin, să plecăm că se va trage. Am plecat. În două-trei ore s-a deschis focul. M-am întors singur. Auzeam gloanțele, dar nu vedeam unde lovesc”. Cine să fi știut așa ceva, se întreabă și azi ca pentru sine.
Mi-a trecut glonțul pe la ureche. Pe 23 decembrie, vizavi de Sala Dalles. Se trăgea dintr-un bloc de alături, de pe Magheru. Un glonț s-a înfipt în peretele din spate, la o jumătate de metru de capul meu.
Gabriel Miron:
De la ruși vine prima revistă cu
imaginile Revoluției
Și mai știe un lucru, cert: “Prima dată au apărut fotografii de la Revoluție într-o revistă rusească, nu în Paris Match. Am acasă revista. Și, mărturisesc, am vândut pozele celor din fosta Uniune. Și lor, și altor agenții de prestigiu. Era o perioadă dificilă și, nu, drepturile de autor costă”.
A fost unul dintre puținii fotografi al Revoluţiei din 89, de la Bucureşti, care a stat în stradă de pe 21 decembrie până a încetat focul.
“Țineam aparatul într-un diplomat și îl scoteam fix pentru un cadru. Nu aveai voie să pozezi cozi la mâncare, manifestații, a fost ca o măsură de precuție. Regimului îi era frică de faptul că imaginile pot apărea în străinătate. Mi-a fost și mie frică, venea unul și trăgea dacă mă vedea că fac poze. Mi-a fost teamă și la baricada de la Inter, când a început să se tragă. M-am speriat de-a binelea când am văzut cum erau duși oamenii împușcați, pe brațe, în Biserica Colțea”, explică Miron.
”Libertate, libertate” și cum s-a născut un ziar într-un incendiu: ”S-a tras în turla de la Universul”
Am acasă primul ziar Libertatea, înrămat. De unde a venit numele? Cred că de la ce se auzea pe geam: toată lumea striga ”Libertate, libertate!”. Țin minte că s-a făcut hora unirii în fața sediului de la Palatul Universul! În clădire s-a tras, a luat foc turla. Au venit pompierii, dar s-a intrat greu, dinspre Cișmigiu. Or fi vrut să nu mai iasă ziarul!
Gabriel Miron:
Am extras câteva imagini din arhiva ziarului. Autorul însuși le-a comentat.