ComenteazăEcuatia e simpla. In principiu, 16 echipe se bat pentru un singur titlu. In realitate, e ca in povestile cu FNI sau Caritas. Adica iese cine trebuie, atunci cand trebuie.
Si se pare ca trebuie mereu. La cum se profileaza viitorul sezon, l-am merita golgeter pe cuviosul Neaga si pe maestrul Buturuga in poarta nationalei, pe Mitica ambasador ONU si pe Mircea Sandu in Comisia UNESCO pentru conservarea peisajelor. Dar nu va fi deloc asa. Buturuga va cara in continuare Isostarul si prosopul titularilor, Neaga nu va recunoaste niciodata ca a fentat sistemul, iar Mircea si Mitica, mereu aproape, vor face turul bisericilor asteptand o noua calificare, o noua prima si o noua confirmare a celei mai prolifice guvernari din istoria fotbalului romanesc. Pe dinafara am ramane cativa. Nu foarte multi, cateva milioane doar si, cu siguranta, nici cei mai importanti. Adica decorul. Pe asta nu ni l-au confiscat inca, dar timpul s-ar putea sa ne pacaleasca din nou si anul acesta sa sarim din schema. Va inchipuiti cum ar fi? In teren, Astra harjonindu-se cu Bistrita, iar in tribune, torcand la fuior, Netoiu, Stefan si Gino dojenindu-l domol pe Seche ca a izgonit pasarelele foindu-se in loja. Iar in locul chinuitoarelor conferinte de presa vor aparea vernisajele, circuitele cu iz de cunoastere si obligatoriile escapade la Ipotesti, Humulesti sau Lancram.
Si, desi intrarea pe stadion va fi libera, nimeni nu va mai intra vreodata acolo. „Ne pare rau, dar nu mai avem locuri decat in sectorul actionarilor de mana a doua sau in cel rezervat elicopterelor”, va spune vizibil catranit profesorul universitar ce raspunde de accesul in arena. Cam asta ar fi idealul. Perfectibil si el, saracu?, la fel ca noi toti, care seara de seara vom incerca, cu urechea lipita de sine, sa deslusim daca golul de 21-20 care a decis campionatul a fost valabil sau pe traseul balonului s-a interpus piciorul naravas al asistentului Sfantu? Petru.