1 comentariuZalujni a preluat funcția de comandant șef anul trecut, a zădărnicit încercările Moscovei de a reuși un „război fulger” și este o figură populară chiar și printre copiii din țara sa. Generalul era necunoscut de ucraineni când a fost numit șef al Statului Major, dar s-a transformat în aceste luni de război într-o icoană a rezistenței împotriva invaziei ruse.
Zalujni este acum protagonistul copertei noii ediții a revistei Time, care publică un lung reportaj despre succesul contraofensivei ucrainene din ultimele săptămâni.
„Când se va scrie istoria războiului din Ucraina, Zalujni va juca probabil un rol principal. A fost unul dintre liderii ucraineni care au petrecut ani de zile transformând forțele armate ale țării de la un model sovietic stângaci, într-o forță de luptă modernă”, scriu Simon Shuster și Vera Bergengruen, autorii articolului din Time.
„Întărit de anii de luptă cu Rusia pe frontul din Donbas, el a făcut parte dintr-o nouă generație de lideri ucraineni care au învățat să fie flexibili și să delege decizii comandanților de pe teren. Pregătirea sa în perioada premergătoare invaziei și tacticile pricepute pe câmpul de luptă din primele faze ale războiului au ajutat națiunea să evite atacurile rusești”, se adaugă în articol.
„Știind ceea ce știu direct despre ruși, victoria noastră nu va fi definitivă!”, a spus generalul pentru Time, despre succesul militar al ucrainenilor din ultimele săptămâni. „Victoria noastră va fi o oportunitate de a ne relaxa și de a ne pregăti pentru următorul război”, a adăugat el.
„Zalujni a apărut cu mentalitatea militară de care țara sa avea nevoie”, a scris generalul american Mark Milley pentru Time, despre omologul său, în mai anul trecut. „Conducerea sa a permis forțelor armate ucrainene să se adapteze rapid la inițiativele de pe câmpul de luptă împotriva rușilor”.
Această inițiativă a luat acum o întorsătură cheie în favoarea Ucrainei. În cele mai mari câștiguri ale Kievului de la începutul războiului, în februarie, o contraofensivă fulger în nord-estul țării, la începutul lunii septembrie, a surprins trupele ruse, care au fugit în dezordine și au cedat zone vaste din teritoriul ocupat.
Combinată cu o a doua operațiune în sud, forțele ucrainene spun că au smuls peste 6.000 km pătrați de sub controlul rusesc, în mai puțin de două săptămâni, eliberând zeci de orașe și întrerupând liniile de aprovizionare inamice. Jocul abil al armatei ucrainene de direcționare greșită, promovând o contraofensivă în sud înainte de a ataca în nord-est, a surprins Rusia.
Înfrângerea dramatică a zguduit Moscova, forțând propagandiștii de la Kremlin să recunoască eșecul și crescând presiunile militare și politice asupra președintelui rus Vladimir Putin. Pe 21 septembrie, el a răspuns anunțând prima conscripție în masă de la al Doilea Război Mondial, o mobilizare parțială de până la 300.000 de cetățeni.
Zalujni este doar unul dintre mulții ucraineni responsabili pentru seriozitatea și progresul armatei națiunii. Alți ofițeri-cheie sunt generalul Oleksandr Sirski, comandantul forțelor terestre ale Ucrainei, care a condus apărarea Kievului și, mai recent, contraofensiva din est, și Kirilo Budanov, șeful serviciului de informații militare al Ucrainei. Dar după președinte, Zalujni a devenit fața efortului de război.
Personajul lui este omniprezent pe rețelele sociale ucrainene. O imagine distribuită pe scară largă îl arată pe „Generalul de Fier” îngenuncheat în fața mamei care plânge a unuia dintre soldații săi, cu capul plecat de durere în fața unui sicriu.
Într-un alt instantaneu, el participă la nunta unuia dintre militarii săi, în timpul unei pauze în luptă. Canalele fanilor săi de pe Telegram au sute de mii de urmăritori, mulți schimbându-și imaginea de la profil cu o fotografie a generalului cu mâinile ținute în formă de inimă. „Când Zalujni intră într-o cameră întunecată, nu aprinde lumina, ci stinge întunericul”, e gluma dintr-un videoclip viral TikTok.
Zalujni a povestit pentru Time că bea o bere la petrecerea zilei de naștere a soției sale când a sunat telefonul și a aflat că va fi numit comandantul armatei, în 2021. Gradul și experiența generalului în vârstă de 48 de ani erau la acea vreme cu mult sub poziția pe care i-o oferea Zelenski. Comandantul șef al forțelor armate ale Ucrainei este cea mai importantă funcție militară din țară, depășită doar de cea a președintelui.
Pentru unii, alegerea a părut neplăcută. Deși și-a câștigat reputația de comandant agresiv și ambițios, Zalujni era considerat, de asemenea, un pic prost, bine cunoscut pentru că făcea pe clovnul cu trupele sale, decât pentru disciplinarea lor. Născut într-o garnizoană militară sovietică din nordul Ucrainei, în 1973, el spune că a visat să devină comedian, la fel ca Zelenski. Dar a urmat tradiția militară a familiei sale, intrând la academia din Odesa în anii 90, când Uniunea Sovietică se prăbușea și Ucraina intra într-o criză de durată.
Zalujni a fost comandant de pluton în 2014, pe frontul de est, după anexarea Crimeei de către Rusia. A urcat în grad și funcție încurajând subofițerii și ofițerii juniori să ia decizii, dând tot mai multă autoritate comandanților din teren, spre deosebire de armata rusă, unde de obicei sergenții sunt „țapi ispășitori”.
Dar Zalujni a respectat și a admirat și instituțiile omologilor săi ruși. În biroul său, el păstrează lucrările generalului Valeri Gerasimov, șeful forțelor armate ruse, care este cu 17 ani mai mare decât el.
„Am fost crescut cu doctrina militară rusă și încă cred că știința războiului se află în Rusia”, spune Zalujni. „Am învățat de la Gerasimov. Am citit tot ce a scris vreodată… El este cel mai deștept dintre oameni și așteptările mele de la el erau enorme”.
Când Zelenski a preluat mandatul de președinte în 2019, războiul din estul Ucrainei era deja în al cincilea an, iar Zalujnj era comandant interimar în zona de conflict. Îi revenea sarcina să-l informeze pe noul președinte despre operațiunile militare și structurile de comandă. Știa că Zelenski nu a servit niciodată în armată și nu avea de gând să-l învețe despre detaliile tactice ale războiului.
„Nu trebuie să înțeleagă treburile militare mai mult decât trebuie să știe despre medicină sau construirea de poduri”, spune generalul. Spre surprinderea lui, Zelenski părea să fie de acord. „Aceasta s-a dovedit a fi una dintre cele mai puternice trăsături ale lui Zelenski”, spune Oleksi Melnik, fost ministru asistent al apărării din Ucraina. El le-a permis generalilor săi să conducă misiunea „fără interferențe directe în treburile militare”.
În 2020, generalul a condus un test ratat cu rachete Javelin, chiar sub ochii președintelui, așa că atunci când a fost chemat și numit comandant al armatei a fost surprins, credea că președintele va ține minte despre el doar că e ofițerul cu racheta stricată.
În iulie 2021, când rușii transportau tancuri la graniță și americanii avertizau că Ucraina s-ar putea confrunta în curând cu un atac la scară largă, președintele a decis să-l pună la conducere pe Zalujni.
Spre deosebire de Zelenski, care era sceptic cu privire la rapoartele informațiilor că o invazie rusă în masă era iminentă, Zalujni făcea parte dintr-un corp de ofițeri ucraineni care o considerau o chestiune de timp. În câteva săptămâni de la preluarea postului, a început să implementeze schimbări-cheie. Ofițerii au primit liber să răspundă cu foc „cu orice arme disponibile”, dacă ar fi atacați, fără a avea nevoie de permisiunea comandanților superiori. „Trebuia să le dărâmăm dorința de a ataca”, spune Zalujni. „Trebuia să ne arătăm dinții”.
La începutul lunii februarie, generalul a condus un set de exerciții care i-au arătat fisurile armatei sale și își amintește că o oră a țipat la ofițerii superiori din subordinea lui, toți mai în vârstă ca el. Le-a explicat că exercițiile sunt singura șansă de apărare în cazul unui atac și că nu vor reuși dacă nu le iau în serios.
După izbucnirea comandantului, generalii și-au reluat pregătirile. Ei au mutat și au camuflat echipament militar, mutând trupe și arme din bazele lor și trimițându-le în țară. A fost vorba despre avioane, tancuri și vehicule blindate, precum și bateriile antiaeriene, de care Ucraina urma să aibă nevoie în curând, pentru a-și menține controlul asupra cerului.
„Nu se poate confunda mirosul războiului”, spune Zalujni, „și era deja în aer”. Dar când a venit vorba de detaliile strategiei sale, Zalujni i-a ținut aproape pe generali. „Mi-a fost teamă că vom pierde elementul surpriză”, spune el. „Trebuia ca adversarul să creadă că suntem cu toții desfășurați în bazele noastre obișnuite, fumând iarbă, ne uităm la televizor și postăm pe Facebook”.
Ce a urmat, sunt șase luni în care Rusia n-a reușit să distrugă o armată pe care o credea și nepregătită, și lipsită de dotări. Generalul n-a dat un pas înapoi, a stabilit strategia potrivită pentru a rezista în fața unui inamic considerat și mai numeros, și mai bine înarmat. Dar, mai scrie Time, nu doar el. Pentru că, de fapt, marele merit e că s-a înconjurat de ofițeri capabili și cărora le-a dat șansa să ia decizii singuri, la aproape orice nivel.
Și faptul că pe front, comandanții lui au primit permisiunea să decidă imediat, în funcție de situație, i-a surprins pe ruși, obișnuiți să aștepte comanda de la eșalonul superior.
Zalujni știe că succesele din septembrie ale armatei sale nu pun capăt războiului și se așteaptă ca acesta să fie de durată. Dar e decis să nu cedeze și știe acum că victoria poate fi, la final, de parta oamenilor săi.