ComenteazăÎn luna august, un alt șef al Securității comuniste, Tudor Postelnicu, a murit tot la vârsta de 86 de ani, notează digi24.ro.
Iulian Vlad s-a născut la 23 septembrie 1931, în localitatea Gogoșița, județul Dolj. El a fost ultimul șef al Securității comuniste, înainte de Revoluția din 1989. S-a înscris în Partidul Comunist în 1946, iar în perioada 1948-1951 a ocupat mai multe funcții, de la cea de secretar de clasă şi de judeţ, până la cea de şef de secţie al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc.
Între anii 1952 și 1974, Iulian Vlad a lucrat în cadrul Ministerului de Interne ca specialist în învățământ militar. Mai apoi, în perioada 1974-1977, a fost comandantul Școlii Militare de Ofițeri.
Iulian Vlad a murit. Generalul a urmat o specializare în Securitate în URSS
Iulian Vlad a lucrat în continuare în Ministerul de Interne, unde a ocupat funcția de secretar de stat începând din 1977 până în 1984. Ulterior, a deținut funcția de adjunct al ministrului de Interne până în 1987, când a ajuns ministru secretar de stat și șef al Departamentului Securității Statului până în 6 ianuarie 1990, când a fost trecut în rezervă.
După căderea regimului comunist, generalul Iulian Vlad a fost arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare în urma implicării sale în represiunile din decembrie 1989 de la Timișoara și București. El a executat doar patru ani din pedeapsă.
General colonel începând din 1984, Iulian Vlad a devenit șeful Securității Statului în 3 octombrie 1987. Una dintre primele sale misiuni a vizat anchetarea muncitorilor care au luat parte la revolta anticomunistă de la Brașov din 15 octombrie 1987.
După cum rezultă din fișa sa de cadre, Iulian Vlad și-a început cariera în Securitate în 1951 cu Școala de Ofițeri MAI de la Botoșani. În 1956, a urmat o specizalirea în Securitate în URSS, finalizată un an mai târziu cu calificatiul „foarte bine”.
Iulian Vlad a murit. A organizat represiunile de la Timișoara și București din decembrie 1989
Iulian Vlad a devenit membru al Partidului Comunist Român încă din 1946, iar în 1967 este avansat ca șef la Direcției de Învățământ a Securității. În 1984, la Congresul al XIII-lea al PCR, devine membru în Comitetul Central al partidului.
Ca șef al Securității, generalul Iulian Vlad a participat la organizarea represiunii de la Timișoara și la cea din București din noaptea de 21 spre 22 decembrie, notează sursa citată.
În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, Iulian Vlad a luat parte la o scurtă ședință a Comitetului Politic al PCR, după el însuși a povestit într-un interviu. După fuga lui Nicolae Ceaușescu, generalul Vlad, precum și generalul Gușă, a colaborat cu noua putere organizată în jurul lui Ion Iliescu.
În decembrie 1989, numeroase facțiuni din Securitate l-au părăsit pe Nicolae Ceaușescu. După fuga dictatorului de la Comitetul Central, conducerea Securității (Departamentul Securității Statului, numele oficial al instituției) le-a ordonat angajaților să treacă sub controlul Armatei și să nu se implice în acțiunile de stradă.
„Verifică la toate unităţile dacă îşi au efectivele acolo şi dacă comandanţii răspund de comportarea efectivele lor. Să înţeleagă toată lumea că trebuie să se pună în slujba poporului, în slujba ţării, cu devotament deplin. Acesta este ordinul, te rog să execuţi” – a fost ordinul dat de generalul Iulian Vlad, șeful DSS, în primele zile ale Revoluției.
Virgil Măgureanu, fost director SRI, a precizat într-un interviu pentru Digi24 că „retragerea în cazărmi a fost dispusă de generalul Vlad încă din data de 22 cu menţiunea expresă că niciun lucrător de securitate să nu participe în vreun fel la evenimentele care se întâmplau pe stradă”
Acest ordin nu a fost însă respectat cu strictețe, iar unii dintre ofițeri ar fi intrat în arhive și au distrus documente, notează sursa citată.
În martie 2017, Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, a depus la Secţia Militară a Parchetului instanţei supreme o plângere penală împotriva lui Iulian Vlad, fost şef al Securităţii în decembrie 1989, pe care-l acuză de cercetare abuzivă, torturare şi instigare la persecuţii politice faţă de tatăl său, decedat în 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava.