Generalul Nicolae Militaru, artizanul diversiunilor cu „teroriști” care au dus la moartea multor soldați la Revoluție. De ce i-a oferit Ion Iliescu conducerea Armatei

Misiunea lui Nicolae Militaru

Militaru s-a achitat cu „brio” de misiunea încredințată de Iliescu, ordinele emise ducând la generarea şi amplificarea unei psihozei securist-teroriste. S-a susținut permanent existenţa a două tabere diametral opuse, „cei buni”, respectiv revoluționarii, armata şi noua conducere a ţării şi „cei răi”, respectiv fostul preşedinte Nicolae Ceaușescu şi securiştii-terorişti fideli vechiului regim, care se confruntă ca într-un adevărat război. 

În realitate nu a existat nicio dovadă privind așa-zișii „securiști-teroriști”, dar psihoza creată, inclusiv prin intermediul Televiziunii Române, a dus la sute de morți nevinovați, inclusiv în rândul militarilor.

Contactele lui Militaru la Moscova

În 1978, Militaru a căzut în dizgrația regimului comunist, fiind trecut în rezervă și numit în funcția de adjunct al ministrului construcțiilor industriale. Vadim Medvedev, un colaborator apropiat al lui Mihail Gorbaciov, susținea în propriile memorii că Militaru a încercat să atragă sprijin sovietic pentru răsturnarea lui Ceaușescu în numele unor „forțe de orientare opoziționistă”, dar decizia autorităților URSS a fost să nu i se dea niciun răspuns. 

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Aceste contacte clandestine ale lui Militaru cu URSS au fost identificate de Securitate, care au întocmit dosarul „Corbii”, în care Militaru a fost identificat ca spion al GRU. Operațiunea de contraspionaj a fost coordonată de colonelul Gheorghe Trosca, acela care ulterior a fost avansat până a ajuns şef de Stat Major în cadrul trupelor de elită ale Securităţii: Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA). La Revoluție, Trosca avea să moară după ce ar fi căzut într-o capcană despre care s-a susținut că a fost pusă la cale de însuși generalul Nicolae Militaru, drept răzbunare pentru deconspirarea sa ca spion rus.

Ordinele emise de Militaru la Revoluție au generat haos

Procurorii care au cercetat evenimentele din decembrie 1989 susțin că ordinele emise de generalul Militaru au creat situații contradictorii, în care diverse părți ale Armatei și Ministerului de Interne s-au luptat în mod eronat între ele, soldându-se cu moartea multor nevinovați. 

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

S-au creat conflicte fictive și haos, care au susținut și au legitimizat astfel necesitatea venirii la putere a grupului din jurul lui Ion Iliescu. Astfel, grupul avea drept scop înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu, cu menţinerea României în sfera de influenţă a URSS. Printre obiectivele acestui grup erau impunerea lui Iliescu Ion ca viitor preşedinte al României şi a generalului în rezervă Nicolae Militaru ca ministru al apărării. 

De altfel, într-o filmare din 22 decembrie 1989, aflată la dosarul Revoluției, generalul Militaru a fost surprins spunând: „Măi, oameni buni! Frontul Salvării Naţionale acţionează de şase luni, domnule!”.

„Sunt cu tovarășul Iliescu, lăsați-ne să intrăm!”

„Probatoriul administrat a relevat fără echivoc că, în timp ce au activat în sediul central al MApN, ordinele militare diversioniste au fost date de generalii Militaru Nicolae, Stănculescu Victor (ambii în calitate de ministru al apărării) și Eftimescu Nicolae (șeful Direcției Operații)”, se precizează în ultimul rechizitoriu al dosarului Revoluției, emis de procurori în 2022 și făcut public de Parchetul General. 

Potrivit procurorilor, liderii militari, în frunte cu Victor Atanasie Stănculescu și, ulterior, Nicolae Militaru, au indus în eroare, cu intenție, opinia publică, ce a primit încă un argument (fals, dar impresionant) că între cele două tabere aparent inamice se desfășoară un adevărat război pe viaţă şi pe moarte.

„În decembrie 1989 eram student. La 22.12.1989 am ajuns în Piața Palatului chiar când elicopterul (cu Elena și Nicolae Ceaușescu – n.r.) plecase de pe clădirea CC; după un anumit timp, la CC a ajuns generalul Militaru însoțit de un civil și s-a exprimat în felul următor: «Sunt generalul Militaru și sunt cu tovarășul Iliescu, lăsați-ne să intrăm!». Noi i-am întrebat cine este Iliescu și ne-a răspuns: «Viitorul președinte», după care noi am zis: «Poftiți!»”, a declarat un martor, prezent la evenimentele din 22 decembrie, din fața Comitetului Central.

Tactica dezinformării folosită de generalul Militaru

Așa-zisa situație apocaliptică creată de generalul Militaru a fost confirmată și de un fost director SRI: „Aş dori să redau momente în care generalul Militaru, numit deja ministrul apărării naţionale, crea o imagine apocaliptică a ceea ce se întâmpla în exteriorul MApN, unde ne aflam cu toţii. Acesta vorbea despre elicoptere şi desanturi iminente, despre atacul presupuşilor terorişti în grupuri numeroase, pentru a ataca diferite obiective în Bucureşti şi în ţară. 

Am fost martor la aceste expuneri ale generalului Militaru, însă am remarcat şi observaţia generalului Stănculescu, care spunea că aproximativ 95% din cele auzite nu pot fi adevărate. Cred că episodul Trosca şi tragedia acelui moment sunt urmarea acţiunii deliberate a generalului Militaru. Afirm că la Armată nu a existat un gol de putere, asta prin faptul că generalul Stănculescu a fost numit la conducerea armatei de către Ceauşescu, s-a comportat în acest fel până la fuga cuplului prezidenţial, dar şi în perioada care a urmat, până la schimbarea sa din funcţie şi numirea generalului Militaru ca ministru al apărării din seara de 23 decembrie 1989, de către Ion Iliescu (…) Consider că o parte din efectele insurgenţei, morţi şi răniţi, s-a datorat şi dezorganizării provenite de la cel mai înalt nivel”.

Un astfel de moment de dezorganizare a avut loc chiar în seara de 22 decembrie. „De la Direcţia Operaţii s-a ordonat ca în sprijinul efectivelor MApN să vină o companie de intervenţie de la Regimentul 30 Gardă. Această companie a ajuns în faţa ministerului după lăsarea întunericului, momente în care apreciez că cei aflaţi în dispozitivul de pază al ministerului au deschis focul asupra celor veniţi în ajutor.

Acest eveniment a avut loc ca urmare a unei lipse totale de cooperare între cele două forţe aliate. Au fost cinci minute de adevărată nebunie, iar militarii de la Regimentul de Gardă, disperaţi fiind, au pătruns în curtea ministerului escaladând gardul împrejmuitor, aspect care în opinia mea a amplificat confuzia. În urma acestui incident au murit mai mulţi militari”, a afirmat un fost ofiţer al Direcţiei Informaţii din MApN. 

Acesta spune că Nicolae Militaru trecea prin dreptul ferestrelor de la biroul ministrului, chiar în momentele în care afară se trăgea violent: „M-a frapat această atitudine a generalului, având în vedere că acesta ignora cu bună ştiinţă focul violent în timp ce noi, ceilalţi, ne-am refugiat pe holurile ministerului în poziţia culcat. La vremea respectivă am apreciat că generalul Militaru este curajos, chiar nebun, însă ulterior am ajuns la concluzia că acesta era conştient despre faptul că în realitate, viaţa lui nu se află în pericol”.

Uciderea lui Gheorghe Trosca

În noaptea de 23/24 decembrie 1989, generalul Militaru a dat ordin ca lt. col. Gheorghe Trosca, șeful USLA, să se deplaseze spre sediul MApN. „L-am auzit pe mr. Trosca afirmând cu referire la această misiune ceva de genul «Ăştia pe mine mă vor». Am ajuns, am oprit la locul stabilit, situaţia fiind calmă. Mr. Trosca a insistat ca și cineva de la MApN să ne preia (…) i s-a spus ca ABI-urile noastre să semnalizeze prin aprinderea şi stingerea farurilor. 

Imediat după semnalele optice, asupra ABI-urilor s-a deschis focul, apreciez că din partea stângă. În acea parte exista un dispozitiv de apărare ce avea în componenţă foarte mulţi militari, echipaţi cu tehnică diversă, inclusiv cu tancuri şi alte blindate. Deschiderea focului nu a fost provocată de noi. Nu am făcut niciun fel de mişcare susceptibilă de a fi ostilă. După deschiderea focului l-am auzit prin staţie pe mr. Trosca încercând să determine oprirea focului asupra noastră. 

Acesta striga «Ne omoară, faceţi ceva!». Am fost rănit în zona cervicală cu un glonţ. Am fost scos din ABI de către un ofiţer de aviaţie, am fost singurul supravieţuitor din ABI-ul cu numărul 2”, a declarat unul dintre militarii USLA, răniți în urma acelui incident. Acesta a completat că, imediat după scoaterea din ABI, a fost dus în anticamera biroului ministrului apărării, unde avea statut de terorist. 

„În acele clipe, în cabinetul ministrului se aflau generalul Militaru şi Iulian Vlad. S-a apropiat de mine generalul Militaru, care m-a întrebat direct dacă mr. Trosca mai trăieşte. I-am răspuns că mr. Trosca este în viaţă, că se zbate într-o stare gravă, dar că încă poate fi salvat. După acest scurt dialog cu generalul Militaru, acesta din urmă a avut o discuţie cu colonelul Ardeleanu, care i-a reproşat «Domnule general, mi-aţi omorât oamenii!».

Am auzit cum răspunsul generalului a fost: «Ce vrei, aşa este la război, Ardelene!». (…) După momentul în care asupra ABI-urilor noastre s-a deschis focul, nu a existat niciun fel de ripostă armată din partea noastră. Nu am reuşit să înţeleg cum de a fost posibil ca fără niciun temei, nişte militari ai armatei române să deschidă focul asupra noastră cu consecinţele cunoscute, atât timp cât şi noi serveam aceeaşi patrie”, a mai spus militarul.

Militari USLA, catalogați drept teroriști

Cadavrele luptătorilor USLA au fost lăsate la vedere, în faţa ministerului, mai multe zile, spre a fi batjocorite crunt de populaţie. Procurorii susțin că și comportamentele inumane (decapitarea unui cadavru, înfigerea capului în osia ABI-ului distrus, urinarea pe cadavre, înfigerea de ţigări în orbitele ochilor acestora) reprezintă tot o expresie a stării de psihoză, mai precis a urii induse împotriva aşa-zişilor securiști-terorişti.

Pe autovehiculele militare a fost inscripţionat cu cretă de culoare albă, cu majuscule, „Teroriști”. „Este o probă edificatoare de inducere în eroare exercitată cu ştiinţa factorilor de decizie din CFSN care, deşi au cunoscut că militarii decedaţi ai USLA nu sunt terorişti, nu au intervenit pentru stoparea acestui gen de comportament criminal. Nimeni nu a intervenit în spaţiul public pentru a arăta adevărul cu privire la acest incident”, se mai susține în rechizitoriu. 

Un alt incident grav, despre care se susține că a fost provocat de ordinele emise de Militaru, a fost situaţia focului fratricid în urma căruia, în dimineaţa de 23 decembrie, au fost ucise 48 de persoane şi rănite alte 15 (civili şi militari) în ceea ce s-a numit „cazul Otopeni”.

De asemenea, pe seama ordinelor ciudate date de Militaru a fost pus și incidentul din seara de 23 decembrie 1989, din apropierea orașului Alba Iulia. Un elicopter pilotat de locotenent-colonelul Nicolae Tudor, în care se aflau generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea, implicați activ în reprimarea protestelor de la Timișoara, s-a prăbușit în urma unor rafale de mitralieră trase de militari ce păzeau o unitate militară. 

Au mai decedat în urma exploziei elicopterului căpitanul Victor Matica şi maistrul militar Nicolae Galaftion. Toţi cinci au murit carbonizaţi. Cei trei însoţitori au avut misiunea de a-i transporta pe generali la Sibiu, de la Deva, unde au fost prinşi şi arestaţi într-un tren ce venea de la Timişoara. 

Ordinul acelui zbor bezmetic, executat noaptea, fără lumini de semnalizare şi fără legătură radio, direct spre o unitate militară, fusese dat de la Bucureşti, direct de șeful MApN. Militarii din Alba Iulia fuseseră atenționați că ar putea fi atacați din aer de „teroriști”, astfel că în momentul în care au văzut elicopterul au folosit armamentul din dotare.

Generali filosovietici, la conducerea MApN

Deși în urma acțiunilor sale au murit sute de oameni, iar alte câteva mii au fost răniți, Nicolae Militaru emitea, pe 2 ianuarie 1990, un ordin de zi în care lăuda succesele Armatei: „Soldaţi, gradaţi, subofiţeri, maiştri militari, ofiţeri şi generali! Revoluţia Română a învins! În vâltoarea crâncenelor lupte cu bandele clanului ceauşist, v-aţi manifestat ca adevăraţi fii devotaţi ai poporului (….) Aţi plătit cu viaţa. Faptele voastre de vitejie v-au atras elogiul întregii ţări, admiraţia întregii lumi şi vor rămâne pentru vecie în Panteonul nemuririi poporului român”. În realitate, aceste așa-zise succese au fost situaţii de „foc fratricid”, soldate cu zeci de decese în rândul militarilor. 

În 6 ianuarie 1990 a avut loc o ședință cu ofiţerii din direcţiile centrale ale MApN, organizată de Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN). Întâlnirea a evidenţiat tensiunile majore de la nivelul MApN în legătură cu numirea lui Militaru în funcţia de ministru al apărării şi readucerea în activitate a unor generali marginalizaţi anterior (majoritatea filosovietici). La aceeași şedinţă s-a mai spus:

„Generalul Militaru a blamat armata în prima apariţie la televiziune. A strigat să înceteze măcelul, care încetase de câteva ore”, „S-a condus contrar tuturor principiilor pe care le-am învăţat şi le cunoaştem”, iar „Personalul (militar) a fost supus unei terori crunte din cauza incapacităţii organizării şi conducerii apărării în incinta acestui minister”.

Nicolae Militaru a fost înaintat în gradul de general de armată (cu 4 stele) prin decret emis de Ion Iliescu, președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale, la data de 28 decembrie 1989. La doar câteva luni după Revoluție, la 22 martie 1990, Nicolae Militaru a fost trecut în rezervă cu drept la pensie. A candidat la Președinția României în anul 1996, obținând 0,22% din voturi, dar la acea dată era deja bolnav de cancer și a murit la doar o lună după alegeri, la vârsta de 71 de ani.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro