ComenteazăAr fi bine să-i vaccinăm cât mai repede pe cei vulnerabili. Nu-nţeleg liniştea asta. Ce înseamnă lucrătorul-cheie?
Mircea Iliescu, cercetător în genetică:
Iliescu predă la institutul de educaţie continuă al universităţii cursuri de genetică şi diversitate umană din perspectivă genetică. Tot la Cambridge şi-a obţinut doctoratul în genetică umană şi evoluţie, iar înainte de asta studiase biologie moleculară la Edinburgh.
Cercetătorul a vorbit cu Libertatea despre cum se văd diferenţele dintre strategiile de vaccinare ale României şi ale ţărilor europene, respectiv Marea Britanie, dar şi despre faptul că ar trebui să acordăm mai multă atenţie noii versiuni a virusului SARS-COV-2.
Libertatea: Cum arată strategia de vaccinare a României, din punctul dv. de vedere?
Mircea Iliescu: Nu am înţeles strategia cu vaccinarea lucrătorilor-cheie în acelaşi timp cu bătrânii şi cu bolnavii cronici. Practic, unii vor face vaccinul înaintea unor bătrâni care ar putea să moară dacă se îmbolnăvesc. Am văzut destul de multă linişte pe partea asta, nici în presă nu am văzut să se scrie suficient.
Mă aşteptam la altceva şi de la noul guvern, au venit oameni mai reformişti, cu o vedere mai deschisă asupra lumii. Într-un fel, înţeleg, nu vrei să schimbi lucrurile brusc. Eu ştiu doar ce e aici, în Anglia.
Mirat de accentul pe „instituții-cheie”
– Cum stau lucrurile acolo?
– În prima etapă de vaccinare sunt cuprinşi cam 20-25 de milioane de oameni. E foarte simplu. Prima dată au fost medicii şi asistentele, cum a fost peste tot. Apoi urmează cei care au cele mai mari riscuri să moară dacă iau acest virus, ceea ce mi se pare corect.
Prima lor grijă este să îi vaccineze pe cei peste 80 de ani, apoi peste 70 de ani şi pe cei cu boli cronice. E destul de simplu. Strategia lor este că, dacă vor vaccina această primă etapă, care are vreo nouă subcategorii, vor acoperi cam 90-99% din cei care ar putea să moară când iau virusul. Şi de-atunci viaţa va fi mai frumoasă pentru toată lumea. Momentan, dacă ai 1.000 de morţi pe zi, nu prea e.
„Mă gândesc că, până vom ajunge la bătrânii de la ţară, până se informează…”
– …
– M-a nelămurit destul de tare în România acest accent pe instituţii-cheie, ştiu că sunt şi oameni indispensabili care trebuie vaccinaţi, dar nu înţeleg de ce, de exemplu, trebuie vaccinat cineva dintr-un minister care are 40 de ani şi e sănătos tun, în acelaşi timp cu un bătrân de la ţară care poate are 80 de ani şi are şi ceva cu inima. Mă gândesc că, până vom ajunge la bătrânii de la ţară, până se informează… sigur nu vor fi printre primii. Ar fi bine să-i vaccinăm cât mai repede pe cei vulnerabili.
Nu-nţeleg liniştea asta. Ce înseamnă lucrătorul-cheie? Este o chestie a noastră, în România, cu instituţiile care sunt foarte importante. Eu, în Anglia, nu am auzit de asta. Regina s-a vaccinat pentru că are o vârstă, că i-a venit rândul datorită vârstei. Sigur, înţeleg să se vaccineze anumiţi oameni din conducere, să dea un exemplu, asta e altă discuţie.
Mă gândeam că ar fi bine să ajungem cât mai repede la cei vulnerabili şi bătrâni, care riscă să moară din cauza acestui virus. Lor li s-a dat prioritate absolută în alte ţări din Europa.
– Procedural, cum diferă? Ce trebuie să facă un vârstnic în Marea Britanie pentru a putea beneficia de vaccin?
– Nu sunt un specialist, însă, din câte ştiu, oamenii primesc un mesaj pe telefon de la medicul de familie sau de la spital. Cei cărora le vine rândul primesc o notificare cu ziua şi cu ora la care vor avea vaccin. Aşa se face în general aici cu vaccinul, primeşti mesaje text pe telefon sau scrisoare.
„Selecţia genetică spune că noua versiune a virusului va ajunge predominantă”
– Cât de îngrijoraţi ar trebui să fim cu privire la noua variantă a virusului?
– Nu se vorbeşte suficient în România despre noua tulpină a virusului. Nu ştim câţi au noua variantă. Dacă înţelegi un pic de genetică şi cum merge selecţia naturală, o variantă genetică a virusului, care este mult mai infecţioasă, foarte curând va ajunge predominantă.
Şi în momentul în care va ajunge la o anumită frecvenţă, va începe să crească exponenţial din moment ce e mult mai infecţioasă. Sunt aspecte destul de elementare de modelare şi de epidemiologie. Aş spera că cineva la minister se uită la asta. Vaccinul nu e de ajuns încă.
Mai multe teste
– Ce ar putea fi făcut între timp?
– Eu nu sunt epidemiolog, dar speranţa mea ar fi să testăm mai mult. Britanicii folosesc, de exemplu, un PCR simplu cu care se întâmplă să detecteze şi mutaţia asta. Cam o treime din testele făcute de ei pot detecta şi această mutaţie. Cred că ar fi bine să avem şi noi, în România, mai multe teste PCR simple cu care să vedem câţi au sau nu au mutaţia. Asta în afara faptului că am putea să secvenţionăm tot genomul virusului. Dar probabil că e mai greu şi mai scump şi nu avem capacitatea încă.
Toată Europa este în aceeaşi situaţie, dar mi se pare o temă prea puţin discutată şi cred că vom fi iar în situaţia să vorbim când va fi curba aia exponenţială, abruptă deja.
„Este o variantă extrem de infecţioasă, periculoasă. Cu cât facem mai repede vaccinul, cu atât vom câştiga mai mult timp”
– Cum vi se pare campania autorităților din România de comunicare pe tema vaccinului?
– Cel mai important ar fi ca oamenii să poată să aibă încredere în autorităţi că ştiu ce fac. De exemplu, aici, pe lângă miniştri, mereu apar specialiştii lor, apar somităţi în domeniul medicinii. Şi la noi într-o oarecare măsură se întâmplă. Sper ca noul guvern să recruteze şi mai mulţi specialişti din zona ştiinţifică şi aceştia să le inspire mai multă încredere oamenilor. Totdeauna se poate mai bine şi mai mult.
A ajuns să-și dea cuvântul pentru un coleg care ezita să facă vaccinul
– Am întâlnit oameni care se tem foarte tare de boală, dar se tem şi de vaccin. Ce i-aţi spune unei persoane indecise, ezitante în privinţa vaccinului?
– Da, e foarte interesant fenomenul.
La nivel istoric, omenirea a primit un test. Nu a fost cel mai greu test, că nu e cel mai rău virus, putea să fie mult mai rău acest virus. Şi uite că am dezvoltat şi un vaccin, deci cumva l-am cucerit, însă acum riscăm să picăm testul, pentru că unii dintre noi ne hotărâm că, de fapt, nu vrem vaccinul. Parcă nu prea avem scuze.
Am avut un amic care ezita, cineva din domeniul medical, se temea puţin de efectele secundare. I-am dat practic cuvântul meu, i-am spus că am citit despre asta, că a fost testat pe zeci de mii de oameni şi că este sigur. Din câte ştiu, nu există niciun efect secundar care să pericliteze viaţa sau să aibă consecinţe serioase asupra sănătăţii. Chiar nu există motiv de dubiu.
În al doilea rând, există şanse ca, făcând vaccinul, să nu mai transmiţi mai departe virusul celor apropiaţi – iar pentru asta zic că merită un risc mic să faci puţină febră sau dureri musculare în ziua vaccinării.