Gheorghe Bugi

Daca pe site-ul Presedintiei Romaniei ar fi aparut ca ‘presedintele SUA, Gheorghe Bugi, va fi prezent la Bucuresti cu prilejul summitului NATO’? Probabil, oficialii de pe Potomac ne-ar fi taxat drept trogloditi si ar fi trecut cu lejeritate peste faptul ca nu stim ca seful lor se numeste Bush, iar nu Bugi. Cu aceeasi lejeritate cu care au explicat ca numele de Basescu, important aliat al SUA, a aparut ofensator pe site-ul Casei Albe drept Vasesque, cu rezonanta de mic dictator latino-american, iar Constanta a fost botezata Constadt, din cauza unei stenografe inculte.

Asemenea incidente nu trebuie dramatizate. Dar ele dau o jenanta dimensiune a modului in care-i cunoscuta si respectata Romania prin cancelariile lumii. De 18 ani, o politica externa bearca n-a reusit sa impuna numele Romaniei. Ambasadori neaveniti trimisi clientelar in misiune, iar nu pe criterii de competenta, reprezentantii unor institutii culturale subventionate, parlamentarii n-au facut mai nimic spre a-si prezenta profesionist si credibil tara.

Nu alta-i ce se intampla in aceste zile. Cu un servilism pe care oaspetii li-l vor uita a doua zi, autoritatile romane au intrat intr-un soi de delirium tremens, exagerand aberant masurile de siguranta, varuind in nestire, vopsind gardul si acoperind cu panselute gunoaiele pe care, altminteri, bucurestenii si diplomatii rezidenti le vad zilnic.

Aceasta regie nu pacaleste pe nimeni, ci isterizeaza populatia si costa enorm. Greii nord-atlantici au o agenda pragmatica, nu vin la circ. Mi-aduc aminte ca pe la Praga, Budapesta sau Varsovia, la reuniuni NATO sau UE, gazdele n-au impresionat, nici nu si-au propus asta, prin butaforii bananiere, ci prin actiuni de politica externa proprie si demna. Chiar daca nu convenea vreunui licurici.

Urmărește-ne pe Google News