Veteranul Gheorghe Prunduș a murit la 104 ani. „Pe front, fumam și frunze de stejar înfășurate în ziar”

Cuprins:

Gheorghe Prunduș, cetățean de onoare al Făgărașului

Potrivit sursei citate, General de Brigadă (rtr.) și învățătorul Gheorghe Prunduș a fost un exemplu de onoare, perseverență și loialitate pentru țară.

Cetățean de onoare al Făgărașului, Gheorghe Prunduș a absolvit Școala Normală de Învățători și, în 1941, a fost încorporat în Batalionul 11 Vânători de Munte din Beiuș, continuându-și pregătirea la Centrul de Instrucție și Infanterie din Făgăraș. După un an, a fost avansat și trimis pe front în Moldova, unde a luptat alături de Batalionul 103 Munte până la ordinul de retragere. Pe 6 ianuarie 1945, în timpul luptelor din Munții Bukk pentru eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, a fost rănit și spitalizat.

Pentru curajul său, a fost decorat cu Ordinul „Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară clasa a 2-a, cu frunze de stejar”, în grad de cavaler. În mai, s-a întors la Centrul de Instrucție și Infanterie din Făgăraș, unde a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, alături de care a trăit 74 de ani.

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Gheorghe Prunduș a fost decorat cu Ordinul „Steaua Republicii clasa a 5-a” și alte patru medalii, iar ulterior a devenit cadru didactic, dedicându-se educației copiilor făgărășeni. De-a lungul anilor, s-a remarcat prin acțiuni sociale și promovarea patriotismului în rândul tinerilor, fiind avansat onorific până la gradul de general de brigadă în retragere.

Amintire de război

„Ajunsesem să cucerim o cotă nemțească și am comunicat soldaților să rămână pe loc, că aveam telefonul mai în spate. Atât le-a trebuit, să mă vadă că trec în spate, că toți s-au retras și nemții au recucerit cota. De atunci înainte, comandanții trebuiau să fie în față.

La 25 decembrie, de Crăciun, a fost, parcă, o convenție între noi și germani să nu tragem niciun foc, stăteam în tranșeele circulare. Am fost aprovizionați, am primit, pentru prima dată, un pachet de 100 de țigări Carpați. Pe front, am ajuns să fumez și frunze de stejar înfășurate în ziar.

La Bobotează, la 6 ianuarie, într-o bătălie crâncenă, am avut nenorocul să fiu rănit.

Ca zestre pe front, am avut întotdeauna cu mine, păstrate la piept, o iconiță și fotografia fetișcanei ce avea să-mi devină soție în 1945, domnișoara Iosif Georgeta, pe care am lăsat-o acasă și eu am plecat la război.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Prin rugăciunile ei și ale mele, Dumnezeu mi-a salvat viața și, în loc să vină glonțul la cap sau la inimă, a venit la picior. Odată cu glonțul, mi-a intrat și o schijă deasupra genunchiului pe care medicul nu a observat-o la operație. O port și acum, ca zestre din război, de 75 de ani de când am fost rănit”, este una dintre amintirile din război povestită de Gheorghe Prunduș în 2019.

Amintim că, în octombrie 2020, România a suferit o altă pierdere imensă după ce Emil Veţeleanu, ultimul supraviețuitor român al bătăliei de la Cotul Donului, s-a stins din viață la 101 ani.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro