Justitia, in continuare si absurd, fara ministru. Tariceanu s-a inselat amarnic daca si-a inchipuit ca luarea sa (‘Sa nu intarzii maine la aeroport!’) in avionul prezidential, spre Spania, acum o luna, e un semn de pace. Luni, presedintele i-a aplicat, cu stiinta unui abil luptator de gherila, o lovitura sub centura, respingand propunerea de numire a Noricai Nicolai. Greu de presupus ca Basescu n-a anticipat reactiile clasei politice. Cu exceptia yesmenilor din PD-L, reprezentantii celorlalte partide, ca si mare parte a mass-media si a societatii civile in general, au dezavuat vehement comportamentul presedintelui, apreciind ca-si depaseste limitele constitutionale.
Nu e o interpretare exagerata ca avem de-a face cu un act tipic unei republici prezidentiale (ceea ce Romania nu e), unde componenta nominala a Guvernului e apanajul presedintelui. Potrivit Constitutiei, in Romania, premierul isi alege echipa, semnatura prezidentiala fiind ? in afara incompatibilitatii crase a vreunui nominalizat ? un act formal. Traian Basescu nu doar ca a respins-o pe Norica Nicolai, ci i-a indicat destul de limpede lui Tariceanu sa desemneze, intr-un Guvern politic, o persoana neangajata politic.
Rafuiala cu Norica Nicolai e evidenta. Motivul invocat, incidentul cu nepoata, ascunde, pe de-o parte, resentimentele presedintelui fata de politicianul Nicolai, care nu l-a menajat, iar pe de alta e si un mesaj catre personaje agreate de presedinte din Parchet, sa stea linistite. Ceea ce iarasi se omite e ca acest balci demonstreaza Uniunii Europene ca nu are in guvernantii romani interlocutori valabili. In al doilea an de la aderare, in locul unei administratii coerente si responsabile, un necontenit scandal. Daunele nu le va plati nici Basescu, nici Tariceanu, ci, ca de obicei, tara.