Ghetoul din centrul Capitalei

Revenind cu picioarele pe pamant, realizezi ca trebuie sa fii atent pe unde calci. Gunoaiele, care de mult au ocupat spatiul dintre blocurile gri, se revarsa pe strada. Cabluri groase, sub tensiune, strabat strazile in zig-zag. Sunt conectate la centrala de curent electric din apropiere si intra in bloc fie printr-o rama, unde candva era o usa metalica, fie prin ferestrele apartamentelor de la parter. Daca vrei sa observi detalii si treci „pragul” blocurilor, realizezi ca numele strazii nu are nimic in comun cu ceea ce este aici. Nici urma de livezi, de pomi fructiferi sau verdeata. Gunoaiele umplu scarile blocurilor, nu mai exista balustrade, instalatia de curent electric este devastata, iar dinspre subsol vine un miros gretos de hazna. „Nu e blocu’ legat de canalizare si da direct in subsol”, ne spune amuzat unul dintre locatarii „iadului” din aleea Livezilor.
Elementul uman este prezent pe ici-colo, cu toate ca greu iti vine sa crezi ca in peisajul dezolant se pot integra oameni. Puradeii scormonesc prin gunoaie, rivalizand cu cainii pricajiti din zona. Grupuri de rromi sau de pirande care „trosnesc” seminte intre dinti toata ziua in fata blocului privesc suspiciosi. Au haine invechite, tocite si innegrite, incat culorile nu se mai deosebesc. intreaba cand o sa se vada „la televizor” si ne indruma catre un adevarat caz social. Un barbat, putin trecut de 60 de ani, sta zgribulit sub mai multe randuri de paturi, cu o sapca trasa pe ochi, pe o saltea asezata pe bordura de la parterul unui bloc. „Stau si eu aicea…”, bolboroseste batranul. Trage tacticos dintr-o tigara si incepe sa raspunda, obsesiv, acelasi lucru la fiecare intrebare. Sta sub cerul liber si probabil ca se lupta cu stocism cu temperaturile care sunt din ce in ce mai scazute.
„Nu stie nimeni de unde a venit sau cine e. Dati-l la ziar, poate il duce cineva la un azil, amaratu’ de el”, ne spunde Florica Sandu, o locatara din zona.

Urmărește-ne pe Google News