“Oare ce pot face eu pentru ca al meu copil să nu viseze cu ochii deschişi la balene albastre?” se întreabă mai drect sau mai voalat fiecare părinte sau profesor în ultimele săptămâni în care victimele acestui joc stupid şi generator de mari suferinţe, au continuat să se înmulţească. „A cui e vina?” este o altă întrebare pe care toţi şi-o pun şi la  care răspunsurile sunt atât de greu de dat. Acest joc al sfărşitului a căpătat aşa  o mare popularitate pentru că I s-au dat caracteristici concrete precum un nume clar care se reţine uşor, reguli stricte şi un stupid aer de provocare de genul “Hai, tu ai curaj?” care uneori inhibă instinctul de conservare al tinerilor care oricum nu au o capacitate mare de conştientizare a porpriilor fapte. Din acest motiv tinerii sub 18 ani care comit infracţiuni nu sunt judecaţi precum adulţii pentru că ei habar nu au ceea ce fac. Nu degeaba se spune că tinereţea,copilăria sau adolescenţa sunt perioade ale greşelilor. Partea proastă cu acest joc este că predispune la  greşeli ireversibile. Una e să greşeşti în viaţă apoi să inveţi din greşeala ta şi alta e să ţi se tragă moartea de la o greşeală pe care tu ca tânăr, adolescent sau copil, nu o poţi cuprinde cu mintea.

Cum luptăm contra jocului?

Pentru a lupta contra efectelor acestui joc tembel este nevoie de o mişcare socială care să aibă, precum jocul, un nume clar care se reţine uşor şi un set de reguli educaţiionale destinate copiilor, părinţilor, profesorilor şi grupului e prieteni. Institutul de Cercetare şi Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti împreună cu mine, vom lansa mişcarea “ EU VREAU SĂ TRĂIESC!” de care fiecare copil, tânăr sau adolescent ar trebui cumva să audă. Sperăm să ia amploare naţională prin promovarea  acestui mesaj scurt, clar şi concis fie pe tricourile tinerilor, pe flyere, pe panouri publicitare. Facem apel la vedete care au rol de model în viaţă pentru fetiţe ,băieţei sau adolescenţi, cât şi la fotbalişti sau alte categorii sociale care au statut de idoli sau mentori să promoveze educaţia în spiritul vieţii. Dacă ei vor purta un tricou pe care scrie “Eu vreau să trăiesc!”, prin contagiune  şi tinerii care îi admiră vor recepţiona mesajul şi îndemnul şi chiar îl vor transmite mai departe.

Ce pot face ca părinte?

În practica psihologică există o informaţie pe care terapeuţii o cunosc şi anume că nu există o mai mare durere sufletească decât cea pricinuită de moartea copilului tău. Uneori nu poţi trece peste ea  toată viaţa ca părinte. De aceea jocul Balena Albastră sperie mai mult părinţii decât copiii. Cu toate acestea nu există reguli generale, universal aplicabile pentru a determina un copil să nu intre în păienjenişul jocului. Orice psiholog din lume, care se vrea de bună credinţă, ştie că psihologia preventivă nu are reguli de tip lege generală ci se face diferenţiat în funcţie de structura temperamentală a fiecărui copil în parte. Tu ca părinte stii cel mai bine ce copil ai, ce predispoziţii are şi de ce ar putea fi în stare. Suicidul la copii poate să apară din cauze opuse una alteia. De exemplu un copil se autoîmpinge la  asta fie pentru că nu se simte iubit de părinţi fie pentru că a fost prea iubit, i-au făcut chiar toate poftele, nu i s-au pus limite în familie iar când lumea exterioară îi pune aceste limite, copilul sau tânărul nu le poate suporta. Depinde foate mult de modul în care îi pui limite, de felul în care i te adresezi.  Un copil e bine să aibă convingerea că indiferent ce rau va face, el tot copilul tău va  rămâne şi vei continua să îl iubeşti. Cu toate astea  nu trebuie să treci uşor peste abaterile lui ci să îl laşi să ştie că te-a supărat şi nu trebuie să o mai facă dar chiar şi aşa tu tot îl iubeşti. Este un joc al alternării caldului cu recele. Iată câteva mijloace concrete  de educaţie

  1. Educaţia prin propriul exemplu

Un copil preia automat ceea ce vede la cei din jur şi mai puţin ceea ce le spun cei din jur. Cu alte cuvinte copilul tău este o oglindire a modului în care te porţi tu ca părinte. Dacă tu iubeşti viaţa şi esti un om echilibrat sunt şanse mari ca şi copilul tău să fie la  fel. De exemplu parinţii care fumează sau înjură sau sunt violenţi în faţa copiilor lor, nu au dreptul să le ceară copiilor să nu fumeze , să nu injure, sau să nu fie violenţi. Ca părinte e bine să fii la  curent cu reproşurile pe care copilul tău le are la  adresa ta. Unii copii aleg suicidul doar ca să plătească o poliţă parintelui care nu a ştiut să se poarte cu el. Cu alte cuvinte are ciudă pe tine şi ţi-o coace, aşa cum se spune în popor, pentru că ştie căt de mult te va durea. Va trebui cumva să afli şi să elimini motivele nemulţumirii copilului tău cu privire la tine.

  1. Educaţia verbală

Dacă vorbeşti cu copilul tău ajungi în timp să afli care sunt pornirile lui, valorile de viaţă, structura caracterială sau temperamentală. Altfel spus te educi şi tu nu îl educi doar pe  el, înveţi multe despre modul cum este el construit ereditar şi educaţional şi apoi încerci să îl influenţezi discret. Este şi asta un soi de manipulare dar constructiv-educativă. Inveţi exact cătă autonomie să îi oferi, în ce context să i-o oferi. Dacă e prea multă nu e bine, dacă e prea puţină iar nu e bine. Nu îl poţi tine doar sub protecţie în casă pe motiv că il iubeşti prea mult şi ca iţi este teamă să nu păţească ceva dar nici nu îl poţi ignora fără să simtă că te interesează de soarta lui. E ca şi cum ai avea gheaţă într-o mână, foc în alta iar tu ca părinte trebuie să ai măiestria să le combini pentru a îi oferi apă călduţă. Nu e filosofie ce va  spun ci realităti concrete. Ca şi informaţii e bine şă abordezi subiectul morţii, deşi pare nepotrivit la prima vedere, să îi menţionezi precum unui adult că moartea nu are ce căuta la copii. Cu cât tinzi să îi oferi infotmaţii ca unui adult cu atât ai un copil mai adaptat realităţii. Aşa dezvolţi la  el un simţ al realităţii iar pe el această încredere a ta în capacităţile lui îl responsabilizează.

Copiii fac cea mai bună educaţie despre viaţă şi anti Balena Albastră altor copii

Un copil căruia părinţii i-au transmis mesajul “Eu vreau să trăiesc!” până când i-a intrat în refelxul verbal îl va  transmite mai departe altor copii. Dacă unul vine la şcoală cu acest mesaj imprimat pe tricou, a doua zi şi alţi copii vor face acelaşi lucru. Copiii bine educaţi pro viaţă, educă alţi copii doar prin simplul fapt că interacţionează cu  ei.  Tot copiii, tinerii sau adolescenţii sunt primii care află dacă cineva dintre ei are legături serioase cu jocul Balena Albastră şi povestesc părinţilor sau profesorilor că Icsulescu de la  ei din clasă il joacă. Dacă aţi şti câte vieţi au fost salvate ca urmare a faptului ca unii dintre colegi au povestit cum alţi tineri din anturajul lor  s-au băgat în jocul asta prostesc. Copiilor le place să devină ei înşişi profesori pentru alţi copii, le dă un aer de importanţă în viaţă. Transformă-ţi copilul, tânărul sau adolescentul într-un militant pentru viaţă şi nu doar că vei avea siguranţă în el ci poate va  salva si alţi copii.

Ce pot face ca profesor?

Profesorii de scoală general şi de liceu sunt cei care interacţioneză cu elevii uneori mai mult decăt părinţii. Rolul lor în educaţia generală e uriaş la fel ca  în cazul particular al jocului Balena Albastră. Profesorii pot afla mult mai repede de tendinţele unui elev de a intra în joc fie de la ceilalţi elevi fie prin observaţie directă. Tot ptofesorii sau diriginţii pot testa  convingerile elevilor cu privire la acest joc şi pot preveni dezastre. Profesorii pot scrie mare cu creta  pe tabla la intrarea în clasă „Eu vreau să trăeiesc!” apoi să discute de la  egal la egal cu elevii despre riscuri şi urmări ale eventualei intrări în joc. Spre deosebire de părinţi, profesorii au în faţă zeci de copii pe zi şi pot afla mult mai multe despre ei chiar de la  ei apoi pot trage semnale de alarmă prn discutţii cu părinţii sau cu autorităţile. Profesorii îi pot observa discret pe tinerii care povestesc altor tineri că se găndesc să intre în joc. Ai pârghii mai multe ca profesor. Îi poţi observa şi pe tinerii care fac în mod repetat glume proaste pe seama jocului Blena Albastră. Asta înseamnă că în mintea acelor tineri jocul este prezent chiar dacă nu îl joacă şi necesită atenţie sporită.

Ce pot face ca prieten?

Grupul de prieteni este foate important pentru un adolescent. Prietenii sunt mai importanţi uneori decât părinţii. Prietenii ştiu despre un tânăr lucrurui pe care nici profesorii nici părinţii nu le ştiu. Dacă un copil, tânăr sau adolescent a intrat în jocul Balena Albastră cel mai probabil este ca prietenii acestuia să afle primii. Dacă ai aflat că un prieten de-al tău a intrat în joc, ţine minte că îi faci un bine ducând informaţia mai departe către profesor sau părinte. E delicată treaba pentru că nu vrei nici să se supere pe tine prietenul tău şi să-ţi reproşeze că l-ai pârât. In acest caz poti trimite mesaje anonime, SMS-uri, Whatsapp de pe un numar străin către profesorii sau părinţii celui care a intrat în joc. Nu face însă glume proaste şi neadevărate pe această temă. Tine minte că e viaţa cuiva în joc.”

 

Psiologul Cezar Laurențiu Cioc

Urmărește-ne pe Google News