ComenteazăLegenda sportului românesc, de care se leagă cea mai mare performanță a unei echipe de club din țara noastră, câștigarea Cupei Campionilor Europeni din 1986, a reușit să se facă remarcat după ce a apărat patru penalty-uri în finala cu Barcelona, însă vârful lui de carieră a fost urmat de o mare cumpănă.
În timpul vacanței pe care a avut-o după finala Cupei Campionilor, Helmut Duckadam a căzut pe mână, a suferit un anevrism și a fost nevoit să se opereze. După intervenția chirurgicală, „Eroul de la Sevilla” nu a reușit să se refacă așa cum trebuie, astfel că la doar 27 de ani, el s-a retras din fotbal!
Silviu Lung și Dumitru Moraru i-au luat fața
Iar acest lucru i-a afectat și cariera pe care ar fi putut să o aibă la echipa națională. Din păcate, jucătorul cu 133 de jocuri în prima ligă a României, pentru UTA Arad și Steaua București, în perioada 1978-1986, a bifat în tricoul echipei naționale doar două selecții. În anul 1982!
Asta deoarece România avea în acea perioadă doi portari considerați sacri la acea vreme: Silviu Lung senior și Dumitru Moraru. Împreună, cei doi au la prima reprezentativă peste 100 de prezențe, astfel că a fost greu ca Helmut Duckadam să își facă loc în fața lor.
Dacă nu ar fi suferit accidentarea din vacanță și nu ar fi fost nevoit să se retragă din fotbal, „Eroul de la Sevilla” și-ar fi găsit probabil loc în poarta naționalei, deoarece Dumitru Moraru nu a mai fost selecționat din anul 1988, astfel că, ținând cont că era în vârf de formă, s-ar fi luptat din acel an cu Silviu Lung, care a mai fost în poarta națioanalei până în anul 1993.