Giuseppe Spatafora, expert în securitate: „Problema mare, în privința războiului din Iran, este impactul asupra capacității SUA de a susține descurajarea europeană și Ucraina”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, pentru a-și exercita al doilea mandat prezidențial, relațiile transatlantice au fost marcate de numeroase tensiuni politice.
Cuprins:
Amenințările lui Donald Trump și fracturile din NATO
În contextul noului conflict din Iran, deoarece majoritatea liderilor europeni s-au arătat reticenți în a-l susține pe Trump, președintele american a răspuns cu o remarcă ușor amenințătoare, afirmând că nu va uita niciodată acest episod.
Pentru a înțelege la ce fel de fracturi ne putem aștepta în interiorul alianței NATO, în următoarea perioadă, Libertatea a realizat un scurt interviu cu Giuseppe Spatafora, analist de cercetare la Institutul UE pentru Studii de Securitate (EUISS), unde coordonează portofoliul dedicat relațiilor transatlantice și celor dintre UE și NATO.
În această calitate de cercetător, el monitorizează tendințele și evoluțiile politice legate de relațiile UE-SUA și NATO-UE, precum și de relația transatlantică în sens mai larg (Nord și Sud), acoperind întreaga gamă de provocări în materie de securitate.
„Europenii au mizat pe inițiativa PURL pentru a menține fluxul de ajutor american către Ucraina în anumite domenii critice (în special apărarea aeriană).
Pentagonul și NATO afirmă că aceste arme continuă să ajungă în Ucraina. Dar dacă războiul din Orientul Mijlociu ar continua și ar pune la grea încercare capacitatea SUA de a onora comenzile, acest lucru ar putea crea probleme grave pentru Europa și Ucraina”, explică Giuseppe Spatafora.
Ranchiuna unui președinte
Libertatea: De la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, relațiile transatlantice au fost marcate de numeroase tensiuni politice.
Acum, în contextul noului conflict din Iran, deoarece majoritatea liderilor europeni s-au arătat reticenți în a-l susține pe Trump, președintele american a răspuns cu o remarcă ușor amenințătoare, afirmând că nu va uita niciodată acest episod. Cum s-ar putea deteriora și mai mult alianța NATO după acest nou episod? La ce fel de fracturi ar trebui să ne așteptăm?
Giuseppe Spatafora: Ultima ieșire a lui Trump la adresa aliaților NATO are mai puțin de-a face cu dinamica alianței decât cu presupunerile sale pe termen lung și cu ranchiuna pe care o nutrește de mult timp față de Europa.
În ultimul an și jumătate, SUA au descurajat aliații NATO să se concentreze pe alte părți ale lumii, cum ar fi Indo-Pacificul sau chiar Orientul Mijlociu, și să-și concentreze eforturile pe reechilibrarea responsabilităților în Europa. Există chiar zvonuri că SUA fac presiuni pentru încetarea misiunii de consiliere a NATO în Irak.
Așadar, remarca lui Trump că NATO nu ajută contrazice mesajul pe care propria sa administrație îl promovează de un an. Totuși, acest lucru nu contează, deoarece președintele nu privește aceste chestiuni dintr-un punct de vedere instituțional, ci mai degrabă dintr-un unghi tranzacțional, ad-hoc, și are anumite prejudecăți cu privire la lipsa de voință a europenilor de a ajuta.
Mă aștept ca această neconcordanță între mesajul politic și comunicarea din cadrul alianței să continue și, poate, să fie depășită. Dar problema mai mare, în opinia mea, este impactul pe care războiul îl va avea asupra capacității SUA (nu doar asupra intenției sale) de a susține descurajarea europeană și Ucraina.
Dificultățile SUA se traduc în probleme pentru Europa și Ucraina
Libertatea: Au aliații europeni capacitatea de a sprijini Ucraina la o scară și mai mare dacă administrația Trump ar întrerupe ajutorul militar acordat Ucrainei pentru a-l redirecționa către Orientul Mijlociu?
Giuseppe Spatafora: Europenii au mizat pe inițiativa PURL pentru a menține fluxul de ajutor american către Ucraina în anumite domenii critice (în special apărarea aeriană).
Pentagonul și NATO afirmă că aceste arme continuă să ajungă în Ucraina. Dar dacă războiul din Orientul Mijlociu ar continua și ar pune la grea încercare capacitatea SUA de a onora comenzile, acest lucru ar putea crea probleme grave pentru Europa și Ucraina.
Există alternative europene la sistemele Patriot, cum ar fi SAMP-T, dar nu cred că acestea pot fi produse suficient de repede pentru a înlocui livrările americane.
Cu toate acestea, argumentul în favoarea sistemelor americane a avut întotdeauna un element de urgență: atât timp cât există un sistem american disponibil imediat, se pune accentul pe achiziționarea acestuia, mai degrabă decât pe alternativele europene.
Cu cât industria de apărare americană este mai solicitată, cu atât acest argument își pierde din valoare.
NATO arată mult mai bine din interior decât din exterior
Libertatea: Cât de complicat este procesul de europenizare a NATO?
Giuseppe Spatafora: Opiniile sunt împărțite în cadrul comunității de studii de securitate. Unii experți cred în consolidarea autonomiei strategice europene, în timp ce alții sunt sceptici că europenii își vor asuma responsabilitatea deplină pentru apărare fără sprijinul american.
Depinde ce înțelegem prin „europenizarea NATO”. Nu există o înțelegere unanimă, așa cum sugerează, de altfel, și întrebarea dumneavoastră. În funcție de cine întrebați, veți primi un răspuns diferit. Totuși, înțelegerea mea este că statele europene doresc să mențină NATO funcțională.
Planul lor A este de a reechilibra responsabilitățile în cadrul alianței, astfel încât SUA să poarte o povară mai mică, dar să ofere în continuare unele capacități-cheie, precum descurajarea nucleară și apărarea împotriva rachetelor balistice, precum și personal-cheie, cum ar fi SACEUR. În acest sens, se pare că planificatorii europeni și americani sunt pe aceeași lungime de undă.
Planul B ar fi să se utilizeze structurile aliate chiar dacă SUA nu participă. În ceea ce privește funcționalitatea, mulți diplomați NATO spun: „Alianța arată mult mai bine din interior decât din exterior”. Asta înseamnă că, la nivel tehnico-operațional, personalul american și cel european continuă să colaboreze bine. Problema este dacă tensiunile de la nivel politic subminează activitatea de la nivel tehnic.
Bazele americane din Europa, esențiale pentru războiul din Orientul Mijlociu
Libertatea: În lunile următoare, care sunt scenariile cele mai optimiste și cele mai pesimiste privind funcționarea optimă a NATO?
Giuseppe Spatafora: O problemă majoră ar apărea dacă livrările prin inițiativa PURL nu s-ar mai concretiza, iar SUA ar decide să amâne comenzile pentru o perioadă îndelungată. Aceasta ar însemna că cheltuielile europene pentru arme urgente nu ar fi onorate. Acest lucru ar putea crea fisuri serioase în alianță, deoarece ar încălca premisa că relațiile, la nivel de lucru, încă funcționează.
O a doua problemă ar fi, așa cum am menționat deja, dacă tensiunile dintre SUA și Europa la nivel politic ar afecta acțiunile la nivelul NATO.
De exemplu, dacă SUA ar decide să-l recheme pe SACEUR în semn de protest față de refuzul europenilor de a ajuta în problema Iranului. Dar nu consider că acest lucru este foarte probabil pe termen scurt, deoarece bazele americane din Europa sunt esențiale pentru războiul din Orientul Mijlociu.
Scenariul mai degrabă pozitiv ar fi ca această criză să treacă, la fel cum a trecut criza privind Groenlanda, și ca aliații să decidă să meargă mai departe pentru a menține alianța funcțională.
Consider că eforturile secretarului general, Mark Rutte, merg în această direcție, ignorând tensiunile politice pentru a se concentra pe aspectele practice. Dar se pot observa și limitele acestei abordări în reacțiile negative ale europenilor.
