Golgheterul sofer

Lumea fotbalului, privita prin ochii tristi ai lui Tartau, pare doar o piesa de teatru uzata, cu actori ce parasesc scena in genunchi, niciodata umiliti pana la capat. Dumitru Tartau, un atacant in voga in anii ?T90, s-a trezit aruncat brutal din universul fotbalului, fara explicatii sau garantii pe viata. Dupa cativa ani de antrenorat prin ligile inferioare, acolo unde mirajul unui salariu cadreaza perfect cu memorabila suma de 600 de lei, Tartau s-a reorientat. A devenit soferul unui avocat. A spus adio fotbalului in favoarea unei meserii mai banoase si, poate tocmai din acest motiv, vorbeste fara menajamente despre mizeria din fotbalul romanesc.

Libertatea: Ce face, in prezent, Dumitru Tartau?
Dumitru Tartau: Am, la 37 de ani, o logodnica si un baietel de opt saptamani. Un apartament si o masina completeaza zestrea mea din aceasta lume. La 30 de ani, m-am lasat de fotbal. M-am retras din Divizia B, de la Juventus Bucuresti. Apoi, mi-am luat licenta de antrenor si-am inceput de jos, de la Divizia D. Aveam sase milioane de lei vechi pe luna. Nu-mi ajungeau banii nici pentru cheltuielile curente. Am antrenat, apoi, la Scoala de Fotbal a lui Marcel Pigulea. Tot pe bani putini. Totusi, norocul de-acolo mi-a venit. Intr-o zi, un avocat care juca fotbal cu prietenii sai mi-a propus sa fiu soferul lui. Mi-a dat 1.000 de lei salariu si ma mai ajuta, din cand in cand, cu cate 50 de euro. E un om deosebit.

Fostul golgheter al Rapidului a ajuns sofer?!
Pai, ce sa fac? Sa mor de foame? Am incercat sa raman in fotbal, dar nu s-a putut. Chiar mi-am calcat pe inima si-am mers la fosta mea echipa de suflet, Rapid, sa incerc marea cu degetul. Erau Dinu Gheorghe presedinte si Razvan Lucescu antrenor. Voiam sa muncesc la o grupa de juniori. M-a pus ‘Vama’ sa-i aduc toate actele si m-a plimbat cateva zile pe la ProRapid. Stateam cate 2-3 ore pe zi si-l asteptam degeaba. Am plecat singur cand mi-am dat seama ca sunt luat la misto.

De la glorie la anonimat a fost un drum destul de scurt…
Povestea mea e simpla. Sfarsitul ei poate parea trist, dar e doar un crampei din viata mea. La zece ani, m-a luat tata de mana si m-a dus la Metalul. De-acolo, in patru ani, am ajuns la Dinamo, unde am stat pana la 18 ani. Cand l-a luat Dinamo pe Keregi de la UTA, eu am fost, alaturi de alti doi colegi, moneda de schimb. A fost o perioada frumoasa. Am promovat si-am retrogradat cu UTA, iar in 1995 am facut pasul la Rapid. Hizo m-a vrut in Giulesti.

A semnat si cu Steaua, si cu Rapid in acelasi timp!

Cum a fost la Rapid?
Pentru un an am fost imprumutat. Copos a platit 20.000 $ pentru serviciile mele. Cand am intrat in ultimele opt luni de contract, a inceput bataia dintre Steaua si Rapid pentru mine. Am fost prost ca n-am asteptat sa intru in ultimele sase luni de contract pentru a-mi putea alege singur echipa. M-a aburit Rapidul si am semnat cu ei, desi era ilegal, o intelegere noua. Aradul a luat foc. ?stia se intelesesera cu Steaua. Mi-au explicat Tica Danilescu si Titi Dumitriu, oamenii Stelei, ca nu-i valabila semnatura de la Rapid. Iar am fost prost. Am semnat si cu Steaua, crezand ca ei au si acordul Aradului si au dreptate. Pe dracu! A iesit scandal monstru. Pana la urma, am ramas la Rapid. Mi-au marit salariul, de la 20.000 $ la 35.000 $. In sezonul 1995-1996 am fost golgheterul echipei, cu 14 reusite. Am jucat pana-n 1998 la Rapid, cand am fost nevoit sa ma operez la spate. Atunci a inceput, de fapt, calvarul.

Adica?
Am fost operat in tara de hernie de disc. Din cate am aflat, ulterior, totul a pornit de la o cazatura. S-a intamplat pe la 17 ani, cand eram junior la Dinamo. Ieseam din vestiar si am alunecat, iarna fiind, pe o bordura inghetata. Am vazut stele verzi cand am picat. De-acolo cred ca mi s-a tras. La interventia lui Nelutu Sabau, am fost operat din nou, la Bologna, de italieni. M-a costat 5.000 $ operatia, plus vreo 2.000 $ alte cheltuieli. Nici un ban n-am vazut de la Rapid. Niste nenorociti. Nici macar o rata de 10.000 $ din contract n-am mai primit. Venise Dinu Gheorghe presedinte si mi-a promis ca-mi da banii in decembrie. Cand l-am sunat, de pe un telefon fix, ca pe numarul meu nu raspundea, mi-a trantit telefonul in nas.

Ce-a urmat dupa operatie?
Eram inca jucatorul Rapidului, dar am acceptat oferta lui Jean Padureanu. Am evoluat sase luni la Gloria. N-am semnat nimic cu Tata Jean. Ce mi-a promis, adica opt mii de dolari, am primit. Padureanu e un om de onoare. Se faceau si blaturi la Bistrita. Ne zicea nea Jean: ‘Baieti, azi lasati-o mai incet, sa nu va accidentati degeaba’. Alte aranjamente le facea doar cu veteranii. Alea erau vremurile. La Rapid n-am simtit, cat am jucat, iz de blaturi.

Copos ii trimitea trandafiri de ziua lui

‘Cand eram pe val la Rapid, Copos imi trimitea flori de ziua mea, in fiecare an, pe 24 noiembrie. Buchete imense de trandafiri. Ma gandeam, Doamne, ce om cumsecade! Cand colo, el mi-ar fi luat si pielea de pe mine. Tin minte, odata, m-a dus la o cofetarie la el. Scosesera angajatii lui o prajitura noua, cu visine parca, din care l-au pus sa guste. Cand a auzit ca-i o delicatesa noua, le-a spus oamenilor s-o denumeasca „More”, de la  porecla mea’, rememoreaza Tartau.

Lucescu isi tragea bani din transferuri?

Fost jucator in Giulesti, Dumitru Tartau dezvaluie dedesubturile afacerilor dintre patronul George Copos si antrenorul Mircea Lucescu. Se pare ca nea Mircea avea, in baza prieteniei cu Copos, cota-parte la fiecare tranzactie cu fotbalisti.

‘Venise Mircea Lucescu la Rapid si nu avea deloc atacanti, asa ca m-au adus inapoi de la Bistrita. Am acceptat, ca un gaga, un contract nou. In loc de 35.000 $ pe an am primit 500 $ pentru fiecare meci jucat. Intram un minut, imi luam banii. La un moment dat, ma suna Cosmin Olaroiu si Pavel Badea din Coreea. Ma voia aceeasi echipa care-l transferase si pe Dulca, Poohang Steelers. Facusera o oferta fabuloasa Rapidului. 450.000 $ pentru club si salariu de 100.000 pentru mine’, dezvaluie Tartau.

‘Copos era extaziat de oferta. Daduse doar 20.000$ pe mine. Lucrurile au luat insa o turnura incredibila. La cateva zile de la oferta, aflu ca vrea si Mircea Lucescu bani, partea lui, din transferul meu. Nu-mi venea sa cred. De ce trebuia sa ia el, ca antrenor, bani pe spinarea mea? Ce obraznicie! Doar nu ma crescuse el. Copos, care nu voia, probabil, sa-i dea din partea lui, i-a chemat pe coreeni la Bucuresti. M-au urmarit asiaticii intr-un meci cu Petrolul. Socoteala lui Copos era simpla.

Dadeam vreo doua goluri, marea pretul, Lucescu isi lua banii. Toata echipa a jucat insa slab, am batut greu, pe final, din penalty. Coreenii n-au mai vrut pe nimeni. Se saturasera de pretentiile exagerate ale romanilor’, incheie ‘More’.

Isi face baiatul fotbalist

‘More’ Tartau se mandreste cu o logodnica frumoasa, Nicoleta, si un baietel, Petrut Daniel, pe care viseaza sa-l faca fotbalist. ‘Desi am patimit eu destul in fotbal, baiatul meu ar putea sa aiba mai mult noroc in acest sport. Deocamdata e micut, are doar opt saptamani dar, daca in viitor il vad atras de minge, il dau la fotbal. Sunt convins c-ar realiza mai multe decat tatal sau’, viseaza Tartau, care, pe 1 septembrie, se va casatori cu Nicoleta.

Doar Dulca i-a ramas aproape

Dintre toti coechipierii pe care i-a avut la Rapid, doar fostul capitan al giulestenilor, Cristi Dulca, il mai intreaba de sanatate. ‘Nu mai tin legatura cu prea multi colegi. Cristi Dulca e singurul care nu m-a uitat. E un caracter deosebit. In urma cu 15 ani mi-a promis ca va fi nasul copilului meu si s-a tinut de cuvant’, spune ‘More’, care a jucat la Rapid alaturi de Pancu, Nanu, Rednic, Lobont sau Dulca.

Pasionat din copilarie de hochei

‘Bunica mea statea chiar langa patinoar si, cand eram copil, jucam hochei in cartier si nu ratam nici un meci al Stelei. Asa am ajuns sa iubesc hocheiul. Acum, merg chiar si-n deplasari cu Steaua, la derby-urile de la Miercurea-Ciuc. Sunt inrait dupa acest sport, mult mai curat decat fotbalul’, spune Dumitru Tartau.

Urmărește-ne pe Google News