ComenteazăÎn stația de metrou de la Romană, călătorii pot vedea din fuga vagonului mai multe murale. Una dintre ele înfățișează o tânără cu ochelari 3D care se uită la ecranul unui telefon însângerat, spate în spate cu o umbră în conturul căreia se văd munți și verdeață. Este lucrarea făcută de Atoma, adică artista Andreea Toma, în cadrul proiectului VAR Cultural în parteneriat cu Metrorex, și vorbește despre relația noastră cu tehnologia, după doi ani de pandemie.
„Eu vreau să cred că acum apreciem mai mult spațiul public. Îmi amintesc, când am ieșit din carantină, că mă bucuram de toate spațiile, chiar dacă nu erau așa cum îmi doream să fie. Mă bucuram că din nou simt vibe-ul orașului, energia sa”, spune artista, care a studiat arta murală în cadrul Facultății de Arte Decorative din București.
Lucrările ei sunt întotdeauna realizate legal. De fapt, aici e diferența dintre artă stradală și graffiti. Cel din urmă se referă la lucrările clandestine.
Într-o primă parte a acestei dezbateri, Libertatea a stat de vorbă cu doi tineri grafferi, care își riscă pielea desenând pe trenuri și clădiri.
„În trecut, niște băieți și-au riscat viața să scrie ceva împotriva sistemului”
„Nu mă pot poziționa în niciuna din tabere pentru că arta stradală s-a născut din graffiti, practic eu acum lucrez atât de liber în spațiul public pentru că în trecut niște băieți și-au riscat viața să scrie ceva împotriva sistemului. Curentul graffiti a avut intenții pe partea socială și pe parcurs s-a schimbat destul de mult interesul lor”, explică Andreea.
Crede totuși că în România, fenomenul e scăpat de sub control și e nevoie ca autoritățile să ia atitudine. „Eu am lucrat la Street Delivery, deci într-un cadru organizat, am terminat lucrarea și am plecat cinci minute să-mi iau ceva să mănânc. Când m-am întors se semnase altcineva pe lucrare. L-am înțeles pe băiatul ăla, voia să spună ceva și nu avea unde. Mai frustrant a fost când am întrebat organizatorii și au spus că n-au ce să le facă. Sunt legi, sunt amenzi, dar nu se obosește nimeni să facă nimic, doar ne plângem de asta”, spune artista.
Poliția Municipiului București a aplicat 73 de sancțiuni contravenționale în 2020-2021 pentru „scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereții clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosință comună aflate în locuri publice”, potrivit răspunsului oferit Libertatea. Și Poliția Locală din subordinea Primăriei Capitalei a dat 23 de amenzi în valoare de peste 38 de mii de lei. În plus, a somat proprietarii a 31 de imobile să își curețe de graffiti clădirile.
„Arta în spațiul public sparge vitrina galeriei”
Este suficient pentru amploarea fenomenului? Andreea Toma crede că nu, mai ales când au de suferit clădirile de patrimoniu.
Am discutat cu prietenii care activează în zona de graffiti, pentru a vedea cum se poziționează ei. Mi-au spus că multe clădiri sunt distruse fără motiv de niște copii, tineri care nu au respect față de acea clădire și istoria ei. Grafferii au un respect, sunt o comunitate. Dar acești copii nu au respect față de nimeni și nu au un scop, nu militează pentru ceva.
Atoma, artist vizual:
Crede că educația poate fi cheia. Oamenii să înțeleagă importanța patrimoniului construit și să aibă minime cunoștințe despre artă. „Marele avantaj al artei în spațiul public este că sparge vitrina galeriei și ajunge direct acolo în stradă, la omul care are griji, e cu gândurile lui, are diverse probleme și nu are timp să meargă într-un muzeu.”
Și mai sunt cei care au timp să meargă și în muzeu, dar la un moment dat aleg să vadă și arta de pe stradă, care dă culoare pereților gri din București.
O pot face în cadrul tururilor ghidate Alternative Bucharest ale lui Vali Dobrin.
„Așa e societatea construită, așa sunt oamenii”
Ideea de a-i plimba prin București pe cei care vor să vadă și să cunoască mai multe despre street art i-a venit după o vizită la Berlin. „Am fost acolo la un tur, mi-a plăcut foarte mult ideea. Nu era doar despre artă stradală, ci și despre comunitate, despre afacerile locale, ceva istorie locală, combina mai multe lucruri. Mi-a plăcut mult ideea și m-am întors acasă cu gândul de a verifica dacă noi avem așa ceva în București”, a povestit Vali pentru Libertatea.
Bucureștiul avea deja câteva tururi, dar i s-au părut că aveau ca țintă doar turiștii străini, de vreme ce costa și 20 de euro o astfel de distracție. Era 2019 când a demarat proiectul Alternative Bucharest și a început să promoveze arta stradală. În 2020, în martie, au venit la un tur 50 de persoane.
Între timp, și lui i s-au schimbat gusturile și oricum, în opinia sa, arta e o experiență personală. „Fiecare percepe arta stradală în felul lui. Eu am ajuns să apreciez mult mai mult micile intervenții de artă stradală, mici instalații pe care artiștii le lasă în spațiul public decât o murală. Sunt ca un copil în ziua de Crăciun când descopăr o intervenție mai mică”, spune Vali.
Faptul că Bucureștiul pare să n-aibă cap și coadă în ceea ce privește arta stradală vine în esență din cum arată societatea, crede tânărul. „Dacă pe clădire vedem 90% acele tag-uri, semnături, măzgălituri cum le spun toți, și doar 10% niște intervenții de mai mici dimensiuni, dar cu respect pentru patrimoniu, înseamnă că așa e societatea construită, așa sunt oamenii. Nu avem o educație în sensul ăsta, nu știm să respectăm ce e valoros, clădirile de patrimoniu, și o parte dintre noi se comportă așa.”
Și autoritățile „vandalizează” clădirile
De ce o lucrare realizată cu aprobare de la autorități este aclamată, în timp ce una poate la fel de elaborată intră în categoria vandalism? Este o temă care provoacă dezbateri aprinse și pe pagina de Facebook a lui Vali.
A postat la un moment dat un graffiti pe care l-a găsit pe spatele Așezămintelor Brătianu, clădire de patrimoniu de pe strada Biserica Amzei. Lângă poză a pus și întrebarea „can you spot the vandalism?” („poți detecta vandalismul?”) Cei mai mulți au catalogat ferm desenul ca fiind o vandalizare a unei clădiri istorice. „O singură persoană a zis că de fapt grafferul nu a făcut altceva decât să îndeplinească o datorie civică, aceea de atragere a atenției asupra unui monument istoric care se află într-o stare avansată de degradare. Asta era și părerea mea”, spune Vali.
Ce ochiul liber pune în categoria vandalism, pentru Vali poate fi o comoară urbană. „Am citit mai multe interviuri cu arhitecți, designeri, artiști, referitor la vandalism și patrimoniu. Și cei mai mulți nu pleacă imediat de la premisa că principala formă de vandalism e graffitiul. Zidirea unor geamuri e o formă de vandalism, termopanele pe clădiri istorice, felul în care instituții ale statului lasă în paragină clădiri istorice – toate sunt, de asemenea, forme de vandalism.”
Cei care visează că fenomenul poate fi oprit sunt naivi, mai spune antreprenorul cultural. „În orice capitală europeană, metropolă, poți vedea că graffitiul nu a fost eradicat, nici măcar în SUA, cu toate legile și poliția lor. Dar s-a încercat înțelegerea fenomenului și în timp au existat spații special amenajate unde artiștii pot exersa. La Iași și la Cluj există câte un legal wall (perete legal) unde artiștii pot desena.”
Educația, deși mai înceată, va funcționa mai sigur decât pedepsele, mai spune Dobrin. „Un set nou de legi punitive n-ar ajuta, dar e bine să existe și aceste reglementări și e bine ca aceia care desenează pe clădiri de patrimoniu, dacă sunt prinși în fapt, să primească un avertisment și în timp, la recidivă, pedepse proporționale. Totul ține de educație însă.”