Gravida zece ani, pe muchie

considerat o adevarata crima, Cecilia a decis sa pastreze toti pruncii pe care, spune ea, "Dumnezeu i-a vrut pe acest pamant". Un calcul simplu ar arata ca in ultimii 10 ani femeia a fost mai tot timpul insarcinata. Daca cineva i-ar fi spus in urma cu 30 de ani Ceciliei Gugonea ca ea ar putea intra in Cartea Recordurilor, probabil ca focsaneanca i-ar fi ras in nas si si-ar fi zis, simplu, ca este vorba de o gluma pe care ea nu o va gusta niciodata. Dar, cum se intampla uneori, viata bate filmul sau literatura. Juliete si Tristani exista dar se ascund timizi printre noi, nu doar in paginile cartilor, pentru ca povesti de dragoste frumoase sau triste, cu final fericit sau cu final neasteptat au fost si vor mai fi. Cecilia si Iacob sunt un caz fericit. Sunt un caz fericit pentru simplul motiv ca notiunea de fericire are pentru ei o semnificatie cu totul aparte. Daca pentru multi romani unul, doi sau trei copii pot reprezenta de la un punct o povara, pentru cei doi focsaneni acest lucru nu este valabil. De cand este maritata cu Iacob, femeia nu a facut nici un avort si potrivit religiei sale (este adepta a unui cult neoprotestant), chiuretajele sunt considerate cele mai odioase crime. "Pentru mine, copiii sunt un dar de la Dumnezeu. Am cei mai multi copii din Focsani si sunt mandra de asta. Toti sunt sanatosi tun si cu-minti, n-am avut niciodata probleme cu ei", spune ea fericita. Divinitatea le-a dat fericire cat altora poate in sapte vieti si, cu frica de cele necunoscute, ei au acceptat-o cu zambetul pe buze. Daniel (23 de ani), Petrica (22 de ani), Corina (21 de ani), Camelia (19 ani), Irinel (18 ani), Adrian (17 ani), Andreai (16 ani), Iosif (15 ani), Mihai si Mirabela (gemeni, 13 ani), Estera si Berti (11 ani), Liana (10 ani), Alin (8 ani) si Cecilia (5 ani). 15 certificate de nastere, 15 incercari peste care au trecut cu zambetul pe buze, 15 momente unice in viata cuplului ce priveste cu teama spre cerul intunecat sau, dupa caz, limpede precum un glob de cristal, dar, mai presus de toate, 15 suflete, 15 copii care rostesc in fiecare zi cuvintele "mama" si "tata". Le este greu, dar nu se plang. N-au de ce, sunt constienti ca se poate si mai rau. "Daca Dumnezeu a ingaduit ca ei sa vina pe lumea asta, eu, un om simplu, nu ma pot impotrivi sub nici o forma. Asta a fost vointa lui. stiti cum se zice, a face rau este foarte usor, insa a face un bine este greu, foarte greu. Ce vina aveau copiii astia sa ne punem noi contra? Va spun eu, nici una", explica Iacob, capul familiei. Familia Gugonea locuieste intr-un apartament de patru camere, la ultimul etaj al unui bloc linistit de pe strada Lupeni, din Focsani. Le vine greu sa organizeze "micuta armata" de copii, insa cu vorba buna si cu notiunea de respect deosebit pentru cel de langa ei isi fac impreuna viata mai usoara. isi spala singuri, fac ordine prin casa si, mai important ca toate, invata in fiecare zi faptul ca impreuna le va fi mai usor. Dimineata merg intr-o ordine strict stabilita la baie, pentru ca, paradoxal, este timp si loc pentru toti si toate. Iacob a lucrat ca strungar la fosta fabrica "Laminorul" insa, asa cum s-a intamplat in multe alte locuri din tara, la un moment dat i s-a trantit usa in spate si i s-a pus, democratic, eticheta de somer. A incercat sa se angajeze pe ici pe colo, mai ciupeste cate o slujba pasagera, cand zilier, cand acasa, dupa cum ii surade norocul. Spatiul in care locuiesc este mic, si-au amenajat in fiecare camera cate unul sau doua patuturi, dar, pentru ca, nu-i asa, speranta moare ultima, acest lucru se va schimba probabil in viitor. "Nu stiu cum se va intampla lucrul acesta, dar o sa ne facem si noi o casuta a noastra. O sa ne cumparam o bucatica de pamant si apoi am eu grija sa o ridic. Cate putin, cate putin, pana cand va fi gata. Am fost la primarie si m-am interesat, insa nu am primit nici un fel de ajutor. Ma gandeam sa vindem apartamentul asta insa ofertele pe care le-am primit de la tot felul de agentii imobiliare sunt de neacceptat. Cu banii de pe el n-as putea sa fac mare lucru". Desi pare de necrezut, Cecilia si Iacob n-au fost niciodata cu toti copiii in oras, cea mai mare dorinta a ei fiind aceea de a-i imbraca pe toti frumos si sa mearga la cofetarie si sa manance cate o prajitura. "Poate, cine stie, candva se va intampla si visul acesta". Nu este nici cea mai avuta familie din Focsani, insa nici cea mai amarata. Sunt oameni simpli care iau viata exact asa cum este, fara a incerca sa o complice inutil. Statul ii ajuta cu ceea ce se cheama in termeni de specialitate "alocatie familiala complementara" in valoare de fix 480.000 de lei pe luna. La asta se mai adauga alocatiile copiilor si ajutorul in alimente, mananca la cantina saracilor, doua mese pe zi, 12 portii, adica echivalentul a 577.548 de lei. Nu e mult, nu e putin. Sau poate e dar pentru ei acest lucru acum este mai putin important. Fiecare om are o poveste. Viata, amintirile, sperantele, dezamagirile, toate incearca sa ocupe scena din spatele fiecaruia. Povestea familiei Gugonea este simpla si se poate reduce frumos la 15 nume: Daniel, Petrica, Corina, Camelia, Irinel, Adrian, Andreai, Iosif, Mihai, Mirabela, Estera, Berti, Liana, Alin si Cecilia.