Comentează- Numărul persoanelor infectate a sărit de 3,2 milioane, iar cel al deceselor se apropie de un sfert de milion.
- Cifrele justifică goana după un tratament care să pună capăt pandemiei globale de COVID, însă o serie de experți atrag atenția că repetăm greșelile grave făcute cu Ebola.
- Se derulează zeci, poate sute de sudiile pe potențiale tratamente, însă toate sunt restrânse, nu de amploare.
- Iar multe dintre acestea omit o regulă importantă: existența unui grup de control, bolnavi care să primească placebo, pentru comparație.
- “Nu este etic să le refuzi unor bolnavi un tratament care i-ar putea salva”. Același argument a fost folosit și în 2014, în timpul epidemiei de Ebola. Rezultatul: găsirea unui remediu s-a întins nu pe luni, ci pe ani.
În 2014, în timpul epidemiei de Ebola, dr.
Kent Brantly se afla în Liberia. A luat virusul de la bolnavii pe care-i
îngrijea, iar starea lui s-a deteriorat rapid.
Se pregătea pentru ce e mai rău, își sunase
soția să-și ia adio, apoi i-a fost administrat un medicament experimental, ZMapp,
care l-a întors din drumul spre moarte.
Dr. Brantly a fost primul american care s-a vindecat
de febră hemoragică. În câteva zile, a reînceput să meargă, iar starea lui era
din ce în ce mai bună.
ZMapp părea atunci răspunsul la Ebola, miracolul
medical care poate pune capăt epidemiei de febră hemoragică.
În lunile care au urmat însănătoșirii medicului american, oamenii de știință nu au reușit să se pună de acord asupra unui protocol de testare a medicamentului, iar când, într-un final, a fost agreată o formulă, epidemia s-a stins.
Nu mai aveau pacienți pe care să efectueze
cercetările, așa că studiul a fost trecut pe linie moartă.
Abia în 2018, când o nouă epidemie de Ebola a izbucnit în Congo, au fost reluate testele. Iar rezultate au fost surprinzătoare.
Miracolul din 2014 s-a dovedit a nu fi chiar
un miracol. ZMapp a picat examenul de eficiență împotriva febrei hemoragice. Din
fericire însă, alte două substanțe au arătat potențial în oprirea evoluției
bolii și salvarea bolnavilor altfel condamnați la moarte.
A fost dezvoltat și un vaccin pentru Ebola,
însă testarea acestuia a fost stopată în cea de-a treia fază, din același motiv
pentru care testele ZMapp a fost oprite în 2014: s-a stins epidemia. Nu mai era
nevoie de el.
2014-2018, așadar, cinci ani până la obținerea unui remediu pentru Ebola. Noi conviețuim de doar cinci luni cu noul coronavirus și deja se anunță medicamente promițătoare împotriva COVID. Dar vom avea parte de un “miracol” gen ZMapp sau de un tratament care chiar să funcționeze?
Nu avem suficiente informații. Ca s-o spunem pe-aia dreaptă, în prezent, avem mai multe opinii decât date sigure, pe care să ne putem baza.
Martin Landray, profesor la University of Oxford, liderul echipei de cercetători COVID-19 din Marea Britanie:
Și mai e ceva: în lipsa unor studii ample, cu
grupuri de control, cercetătorii înclină spre varianta a.
Lipsa grupurilor de control, călcâiul lui Ahile
În 2014 s-a procedat la fel. Grăbindu-se să
obțină un remediu pentru febra hemoragică, oamenii de știință au omis
importanța grupului de control – bolnavii care nu primesc tratament, ci placebo
– în determinarea efectului pe care-l are noul medicament asupra virusului.
S-au ascuns după perdeaua unui act etic – nu
poți să refuzi să administrezi tratamentul salvator unor bolnavi, lăsându-i să
moară -, dar periculos în cercetarea științifică. Fără grup de control,
studiile pot da rezultate fals pozitive.
Nu cred c-o să obținem suficiente date din această pandemie ca să facem un tratament eficient. O să fie ca la Ebola. Va trebui să reluăm cercetările și testările de câteva ori până să ne iasă.
Derek Lowe, cercetător din domeniul farma:
Încercări sunt și încă multe. Conform Informa Pharma Intelligence, o platformă de analiză și consultanță în domeniul farmaceutic, peste 1.200 de teste se derulează în paralel în laboratoare din toată lumea, în căutarea de vaccinuri și tratamente pentru noul coronavirus, și 260 de medicamente sunt în diverse stadii de cercetare.
Hiba celor mai multe dintre aceste teste și studii
este lipsa grupului de control. Ceea ce înseamnă că nu vom afla dacă vreunul
dintre tratamentele obținute în laborator și declarat “câștigător” în lupta cu COVID-19 chiar funcționează la bolnavii
infectați cu noul coronavirus.
De ce se feresc oamenii de știință și medicii
de testele “high-quality”, care ar arăta fără dubiu eficiența sau ineficiența
unul medicament?
Aceste studii:
- trebuie efectuate pe un număr mare de pacienți, aleși din toate grupele de vârstă;
- pacienții nu ar trebui să știe dacă fac parte din grupul care primește tratamentul sau din cel care primește placebo, nici medicii care îi au în grijă. Această informație ar trebui s-o aibă numai cercetătorii;
- se întind pe câteva luni, nu zile, nu săptămâni.
Majoritatea testelor nu sunt atât de riguroase. Din cele efectuate până acum, numai 20% au întrunit standardele. Iar din cele care urmează să înceapă, doar 40% urmează protocolul.
Ann Meeker-OConnell, vicepreședinte Vertex Pharmaceuticals:
Edward Cox, fost oficial FDA (Food and Drug Administration, instituția care autorizează orice nou tratament în Statele Unite), acum vicepreședinte la o companie din domeniul biotehnologiei, Regeneron, a insistat în 2014 pe testele comparative (medicament Ebola + placebo), explicând că sunt esențiale pentru obținerea unui remediu eficient.
Spune că regula se aplică și acum.
Dacă vrem un medicament eficient, trebuie să facem teste ca la carte, cu grupuri de control. Altfel, doar risipim timp, efort și bani. În momentul acesta, se jonglează cu prea multe variante și se fac lucrurile pe grabă, fără să se ia în considerare posibilele efecte secundare.
Edward Cox:
Foto: EPA