ComenteazăÎn Ajunul Crăciunului din 1989, în timp ce dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu era arestat după o săptămână de manifestații, zeci de corespondenți din presa occidentală trimiși în România difuzau imagini înfiorătoare, surprinse în cimitirul săracilor din Timișoara.
Mai multe cadavre umane dezbrăcate au fost așezate unele peste altele, câteva dintre acestea fiind mutilate. Atrocitățile au fost imediat atribuite Securității, notează Agence France Presse.
Imaginile terifiante au fost prezentate ca o dovadă a reprimării sângeroase a revoltei împotriva dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu. La Revoluția din 1989, peste 1.000 de oameni au murit în România, dintre care 100 la Timișoara.
În acel moment, corespondenții străini au exagerat, prezentând un bilanț de peste 4.000 de victime, și au scris totodată despre existența a numeroase gropi comune.
AFP, la 30 de ani de la Revoluția română:
Abia la sfârșitul lunii ianuarie 1990 s-a dovedit că știrea despre „gropile comune” din Cimitirul Săracilor din Timișoara fusese o farsă. În realitate, trupurile aparțineau unor persoane ce muriseră înainte de 16 decembrie 1989, ziua în care a început Revoluția, și fuseseră apoi dezgropate, notează AFP.
Era o punere în scenă menită să discrediteze și mai multe regimul Ceaușescu sau era vorba despre dezgropări făcute de români, în încercarea disperată de a-și găsi rudele dispărute?
Romeo Bălan, procuror la Timișoara în decembrie 1989, crede în al doilea scenariu. Legiștii au examinat cadavrele din cimitir și au stabilit că acestea aparțineau unor persoane care muriseră înainte de începutul revoltei, însă această informație „nu a ajuns la oameni”, a declarat Bălan pentru AFP.
„Oamenii au continuat să sape și în alte zone”, a explicat procurorul.
Oamenii nu știau unde se află morții lor, căutau peste tot, oriunde ar fi putut exista gropi comune.
Ioan Banciu, localnic din Timișoara:
Soția sa, Leotina, fusese împușcată în timpul protestului din 17 decembrie 1989 de la Timișoara. Ea a murit în brațele sale, în drum spre spital.
Trupul femeii a dispărut, însă din spital. Două săptămâni mai târziu, Ioan Banciu a aflat că 43 de morți, inclusiv soția sa, au fost scoși din morgă și incinerați la București, într-o încercare a regimului ceaușist de a șterge urmele masacrului. De această dată, a fost vorba despre o istorie adevărată, notează AFP.
Cum s-a răspândit vestea despre gropile comune din Timișoara
În atmosfera de panică și psihoză ce domnea în decembrie 1989 în România, jurnaliștii au „luat din mers trenul zvonurilor”, a afirmat Michel Castex, care a relatat despre Revoluția română din 1989 pentru AFP.
O corespondență AFP de la Timișoara din 24 decembrie 1989 despre cadavrele din cimitir, românii intervievați punând decesele pe seama unor „fanatici din Securitate” și vorbind despre „mutilări fără sens”.
Revoluția română a fost și un imaginar colectiv, iar oamenii se așteptau la astfel de imagini deoarece Ceaușescu a fost un dictator însetat de sânge.
Christian Delporte, istoric și specialist media:
„Când vrei să crezi ceva, găsești orice justificare necesară, iar caracterul grotesc al familiei Ceaușescu a contribuit la ideea că orice era posibil”, a explicat Michel Castex.
AFP prezenta în decembrie 1989 un bilanț de 70.000 de morți
Pe 29 decembrie, Agence France Presse relata că bilanțul de 70.000 de morți în toată România era „mai mult ca sigur fals”, având în vedere climatul de incertitudine.
Știrea despre „gropile comune” din Timișoara s-a aflat că a fost una falsă abia la sfârșitul luni ianuarie 1990, conform AFP.
Căutarea exclusivităţii în combinaţie cu ineditul şi presiunea concurenţei au jucat un rol imens în difuzarea acestei informaţii false. Asociația Reporteri fără Frontiere a catalogat-o drept „una dintre cele mai mai decepții din istoria mediatică modernă”, afecând serios credibilitatea presei.
„Era pentru prima oară când aveam imagini în direct de la o revoluţie din Europa de Est şi imaginea era considerată drept dovadă”, chiar şi în lipsa contextului, precizează Christian Delporte pentru AFP.
„Astăzi, suntem mult mai precauţi la şirul de imagini. În era reţelelor sociale, ne putem imagina că ar avea loc foarte repede o verificare a faptelor“, conchide istoricul.