Ina, cum îi spun prietenii, a practicat judo până în vara trecută. În 2013/2014, pe când avea doar 13-14 ani, a făcut parte din lotul național pentru circa 6-7 luni și s-a pregătit în centrul de la Cluj, coordonat de Florin Bercean, a dezvăluit GSP.RO.
„La lot, sportivii sunt considerați niște animale. Majoritatea antrenorilor te jignesc, te umilesc, te bat, te dezumanizează. Nu-i interesează dacă te doare ceva sau dacă ai ceva pe suflet. Acolo se trăiește într-o teroare continuă!”.
«Vino la mine, că te rezolv eu!»
„La un antrenament, căzusem cu piciorul stâng în afara saltelei și am suferit o contuzie ușoară. Nu era ceva grav, doar mă durea ușor când mergeam și nu mai puteam continua pregătirea pe moment. I-am semnalat imediat antrenoarei Gianina Andreica faptul că m-am lovit mai rău la degetul mic.
«Vino la mine, că te rezolv eu!», îmi zice. Mi-a luat piciorul și a tras brusc de el. În acel moment, s-a auzit cum a pocnit și am simțit pur și simplu cum s-a rupt degetul! O durere groaznică!” e prima amintire traumatizantă a Inei.
Bătaia aplicată de Bercean
„La Cluj, am mâncat și bătaie în toată regula din partea lui Florin Bercean. E cel mai urât moment prin care am trecut. La sfârșitul fiecărui antrenament, intram într-o cameră vecină, unde se făcea proba cântarului.
Era acolo doar antrenorul și sportivul, unul câte unul. Într-o zi, am depășit greutatea cu câteva sute de grame. Resimțisem foamea, nu mai rezistam să rabd, fiindcă, în lipsa mâncării suficiente, nu puteam nici să stau în bancă la școală de rău ce-mi era. Pur și simplu, trebuia să mănânc pentru a mai putea sta în picioare.
Când a văzut că am depășit greutatea pentru categorie, domnul Bercean s-a enervat rău, a început să urle, să mă înjure și mi-a dat o palmă peste cap, de la spate! Eu stăteam cu fața la un perete, iar din lovitură m-a proiectat cu fruntea într-un dulap de fier aflat lângă noi”.
„Eram deja sătulă de aceste tratamente. Am țipat, aruncam cu acuze la adresa dânsului, dar nu s-a oprit. S-a enervat și mai tare și, în timp ce eram întinsă pe jos, mi-a mai dat câteva palme în cap. Stăteam ghemuită la picioarele lui, încercam să mă protejez, dar el tot continua să mă lovească. Vă dați seama ce greutate are mâna unui judokan aplicată pe un copil de 40 de kilograme?!”.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro