ComenteazăArticolul este semnat de către Nick Srnicek, lector despre economia digitală la Kings College London și autor al cărții ”Capitalismul Platformă”.
Autorul precizează că acum datele au devenit echivalentul petrolului din secolul trecut și că marile companii din IT nu au succes doar pentru că activează în domeniul tehnologiei și că au venit cu un nou model de afaceri: platformele.
Platformele, noul monopol
Mai exact, Google este cel mai mare motor de căutare din lume, Facebook este cea mai mare rețea de socializare, iar Amazon este cel mai mare retailer online.
Acestea atrag utilizatori, iar apoi din cauza numărului mare de utilizatori atunci dezvoltatorii de aplicații și servicii nu mai pot ocoli platformele lor, același lucru întâmplându-se și cu publicitatea.
Astfel, se creează un cerc virtuos, căci acest lucru înseamnă mai departe noi utilizatori, deci noi venituri.
Problema este că, din cauza mărimii lor, competitorii pur și simplu nu se pot dezvolta. Autorul dă ca exemplu lansarea rețelei sociale Ello, din 2014, când a părut că dominația Facebook este pe cale să dispară. Ello era fără reclame și fără a colecta și vinde datele utilizatorilor către terțe părți. Numai că aceasta nu a avut succes deoarece Facebook și-a consolidat dominația. Nu numai Ello are probleme, ci și Twitter și Snapchat, ambele companii fiind competitoare directe.
Se extind cu repeziciune
De asemenea, Amazon a declanșat un adevărat ”război internațional al alimentelor” după ce s-a extins și a preluat retailerul Whole Foods și apoi a redus masiv prețurile.
Atingerea unei mase critice este ceea ce face ca o astfel de companie-platformă să aibă succes. Și pe măsură ce au mai mult succes, cu atât mai mult devin încastrate în viețile oamenilor. Ello nu a atins niciodată o masă critică astfel încât să determine un exod al oamenilor de pe Facebook.
Alte domenii vor fi afectate curând
Problema este că acest model de afaceri, platforma, se extinde deja cu repeziciune și în alte domenii. De exemplu, Uber a devenit cea mai mare platformă de taxi din lume. Utilizatorii o folosesc pentru că are șoferi mulți, iar șoferii se înscriu la Uber pentru că are un public larg, în ciuda faptului că societatea este învăluită în zeci de scandaluri la nivel mondial, de la acuzațiile de discriminare și hărțuire sexuală la acuzațiile de șpagă ori de celebrul proces în care Google acuză compania de furt de tehnologie.
Autorul dă ca exemplu efectul Google și Facebook asupra jurnalismului: din cauză că cei doi giganți adună 50% din veniturile din publicitate la nivel mondial cu ajutorul algoritmilor sofisticați, jurnalismul de calitate e tot mai greu de produs. Astfel ziarele și revistele au probleme financiare, fac concedieri, unele se prăbușesc. Și apoi apar știrile false.
Un fenomen similar este observat în retail, unde Amazon deja afectează masiv comercianții clasici. De altfel, datorită succesului Amazon, Jeff Bezos, fondatorul companiei, a devenit pentru puțin timp cel mai bogat om de pe planetă.
Datele, o resursă mai valoroasă decât petrolul
Puterea acestor companii o constituie colectarea de date de la utilizatorii săi. Numai că acest fenomen al companiilor-platformă nu este limitat doar la IT: General Electric și Siemens încearcă să se reinventeze și să dezvolte sisteme bazate pe tehnologii cloud-computing, adică rulate de pe servere aflate la distanță. La fel, Monsanto și John Deere, două companii agricole, încearcă să includă platformele în producția agricolă.
Facebook folosește trucuri comportamentale pentru a face ca utilizatorii să stea cât mai mult pe rețeaua sa. Astfel extrage cât mai multe date.
Google urmează altă tactică: se extinde în tot mai multe domenii: realitate augmentată (Daydream/Cardboard), internetul lucrurilor (Google Home/Nest), mașini care se conduc singure (Waymo).
Alții pur și simplu înghit companii mai mici. Facebook a cumpărat cu un miliard de dolari Instagram, a dat 22 de miliarde de dolari pe WhatsApp și 2 miliarde de dolari pe Oculus, companie producătoare de sisteme de realitate virtuală. În același timp a investit în drone, furnizarea de internet și alte servicii. Mai mult, a dezvoltat un soft care îi arată când un start up poate deveni un pericol pentru companie.
Google, de partea cealaltă, face miriade de achiziții. La un moment dat, Google cumpăra câte o firmă pe săptămână. A cumpărat chiar și producătorul de telefoane și tablete Motorola, dar l-a vândut între timp către Lenovo.
Inteligența artificială, sfârșitul jocului
Și acum ajungem la sfârșitul jocului: inteligența artificială. Până la existența unor scenarii de tipul Terminator, în care umanitatea este distrusă de roboți, autorul prezintă un scenariu mai real. Mai exact, folosirea inteligenței artificiale pentru extinderea celor trei în alte domenii și ocuparea acestora.
El dă ca exemplu faptul că Google folosește acum inteligența artificială pentru a livra reclame țintite pe profilele utilizatorilor, în timp ce Amazon folosește inteligența artificială pentru a-și îmbunătăți serviciile de cloud computing, adică serverele pe care găzduiește o grămadă de companii de pe internet.
Numai că utilizarea se va extinde. De exemplu, mașinile care se conduc singure vor lăsa pe drumuri milioane de șoferi profesioniști de TIR-uri. La fel și în domeniul aeronautic, căci Uber, Airbus și alte companii dezvoltă acum ”taxiuri zburătoare”.
Naționalizarea e soluția
Soluția în viziunea autorului o constituie naționalizarea acestor monopoluri. El dă ca exemplu ”războiul căilor ferate” și domeniul utilităților, unde statele din întreaga lume au preluat controlul.
”Soluția pentru problema monopolurilor noastre excesiv de moderne stă în aceeași soluție veche, adaptată la era digitală. Ar însemna să preluăm înapoi controlul asupra internetului și a infrastructurii noastre digitale, în loc să le permitem să fie conduse în căutarea profitului și puterii. Joaca cu reglementări minore în timp ce companiile din domeniul inteligenței artificiale adună masiv putere nu este de ajuns. Dacă nu preluăm monopolurile-platformă de astăzi, riscăm să le lăsăm să dețină și să controleze infrastructura de bază a societății secolului 21”, conchide lectorul universitar Nick Srnicek.
Cazul Standard Oil
Unul dintre cele mai celebre cazuri de naționalizare din lume din cauza monopolului masiv îl constituie preluarea de către SUA a Standard Oil, gigantul petrolier înființat în 1870 de către magnatul John D. Rockefeller. Aceasta a fost preluată în 1909 și dizolvată în 1911.
Compania a fost spartă în 34 de companii, iar ulterior acestea au început să fuzioneze între ele. Urmașele Standard Oil sunt giganții ExxonMobil și Chevron de azi, la care se adaugă Marathon Petroleum și Amoco, devenită între timp parte a grupului britanic BP. Conoco, o altă companie desprinsă din Standard Oil, a devenit între timp parte a ConocoPhillips, iar acum este parte a Phillips 66.
Dacă s-ar aduna valorile companiilor în cauză, Standard Oil ar fi avut acum o capitalizare bursieră de peste o mie de miliarde de dolari.
Citește și: Raportul ANPC privind controalele la bănci. Lipsește cea mai importantă informație: numele băncilor cu nereguli
Cele mai amuzante scuze folosite de șoferii care sunt trași pe dreapta. „Mă grăbeam să văd meciul lui Halep”