Pe de alta parte, declaratiile contradictorii sunt cele care impiedica alianta sa porneasca la drum cu o imagine puternica. Contestarile aprige, chiar din interiorul celor doua partide, sunt numai bune sa convinga electoratul de justetea a ceea ce sustine PSD. Iesirea publica a lui Dinu Patriciu, de pilda, care i-a facut pe Stolojan si pe Basescu „ciocli ai liberalismului”, aminteste de maimutarerile dintre PNTCD, PNL si PD in guvernarea 1996 – 2000. La fel si chestiunea purtatorului de cuvant: liberalii vin si spun ca „speakerul” aliantei va fi Calin Popescu Tariceanu, deputat PNL, dar a doua zi, Berceanu, de la PD, sare ca ars si zice ca nu-i adevarat, ca daca Tariceanu vrea sa faca frumos la televizor, n-are decat sa candideze la aceasta functie!

Sunt doar doua exemple recente. O alianta in care unul zice una, maine vine altul si zice alta, o alianta in care de multe ori discutiile se poarta cu „ba pe-a ma-tii”, o alianta care se realizeaza cu pretul amenintarilor cu demisia ale celor doi lideri nu va reusi sa convinga electoratul ca este alternativa reala la PSD. Atentie, asadar, la logoree. Ca doar nu degeaba se spune ca gura bate dosul!

 
 

Urmărește-ne pe Google News