ComenteazăLa începutul pandemiei, oficialii britanici au demarat un efort uriaș pentru a cumpăra echipament de protecție, ventilatoare, teste COVID și alte echipamente necesare pentru gestionarea crizei. În lunile care au urmat, guvernul a oferit sute de contracte, unele dintre ele printr-o procedură secretă, favorizând astfel mai multe companii care au conexiuni cu partidul Conservator, scrie New York Times.
Cotidianul american a analizat o mare parte dintre contractele oferite de guvernul de la Londra, în jur de 1.200, care totalizează în jur de 22 de miliarde de dolari.
Dintre acestea, în jur de 11 miliarde de dolari au ajuns la companii conduse de prieteni și asociați ai politicienilor din Partidul Conservator sau la firme fără experiență anterioară în domeniu sau cu un trecut controversat, potrivit New York Times.
Concret, contracte în valoare de 5 miliarde de dolari au ajuns la companii cu legături politice. Unele dintre acestea aveau în rândul conducerii foști miniștri sau consilieri guvernamentali. Alte companii donaseră bani pentru Partidul Conservator.
Un exemplu: Randox Laboratories, care a primit contracte de 646 de milioane de dolari pentru procurarea de teste, și care are un consultant plătit în persoana lui Owen Paterson, politician din Partidul Conservator și membru al guvernului.
Alte contracte, în valoare de 6 miliarde de dolari, au ajuns la companii fără experiență în furnizarea de echipament medical de protecție. Creatori de modă, bijutieri și firme care aveau experiență în deratizare au câștigat astfel de contracte.
Firma PestFix, specializată în furnizarea de echipamente pentru deratizare, a câștigat contracte în valoare de 470 de milioane de dolari, pentru furnizarea de echipament de protecție. A furnizat 600.000 de măști de protecție care nu au putut fi folosite.
În același timp, contracte în valoare de aproximativ 5 miliarde de dolari au fost acordate unor companii cu tot felul de probleme în activitatea trecută: evaziune fiscală, corupție sau abuzuri asupra drepturilor omului.
Compania Serco, spre exemplu, care a primit contracte în valoare de 285 de milioane de dolari, a admis în 2013 că a înșelat guvernul și a plătit o amendă de 30 de milioane de dolari.
Un sistem de achiziții grăbite
Sistemul de achiziții a fost pus la punct rapid, în timpul unei întâlniri din luna martie, iar coordonator a fost numit Lordul Paul Deighton, fost bancher de investiții și piesă importantă a conservatorilor, scrie New York Times.
Contractele care au fost făcute publice sunt doar o parte a totalului. Invocând urgența pandemiei, guvernul a renunțat la regulile transparenței și a oferit contracte în valoare de miliarde de euro, fără să mai urmeze standardele competiției.
În acest moment, scrie cotidianul britanic, jumătate din toate contractele acordate în primele șapte luni rămân ascunse de public, potrivit Oficiului Național de Audit, o agenție care monitorizează aceste achiziții.
Agenția de audit confirmă astfel problemele dezvăluite deja, parțial, de presa britanică.
Jumătate din contracte rămân ascunse de public
Toate companiile menționate în articol neagă orice ilegalitate. În plus, nu există o dovadă că oficialii guvernamentali au săvârșit vreo infracțiune, scrie New York Times.
Guvernul spune că doar o mică parte dintre echipamentele cumpărate, adică 0,5%, s-au dovedit a fi nepotrivite.
Dar, notează cotidianul, există dovezi ample care arată favoritism și lipsa unei analize amănunțite a firmelor care au primit contractele.
Situația în martie era într-adevăr una critică, iar guvernul a fost nevoit să acționeze rapid. Iar multe companii, precum bradul Burberry, au creat noi linii de producție, care le-a permis să producă echipamente necesare.
Dar criticii insistă că pandemia a dat naștere unui sistem care nu a fost nici corect, nici echitabil. Companiile care au răspuns solicitărilor guvernului spun că sistemul de achiziții era în cel mai bun caz greoi și neresponsiv.
Un purtător de cuvânt al guvernului a subliniat că executivul de la Londra a fost nevoit să folosească ”cele mai rapide și mai accesibile” rute pentru a cumpăra echipament de protecție pe o piață devenită foarte competitivă, din cauza cererii globale.
Prin faptul că au ales viteza în locul unei analize amănunțite, miniștrii au irosit însă milioane de articole nepotrivite sau care nu corespundeau standardelor, potrivit Oficiului Național de Audit.
Cumpărături de criză, pe ”ruta VIP”
Tot Oficiul Național de Audit explică și cum a decurs favoritismul în acordarea contractelor, potrivit New York Times.
Astfel, la începutul lunii aprilie, ministrul sănătății Matt Hancock a autorizat în secret o ”rută VIP” pentru companiile favorizate, care s-a dovedit a fi mult mai eficientă decât cea străbătută de firmele obișnuite.
Cum arăta circuitul?
Peste 15.000 de firme au contactat guvernul pentru a oferi echipament de protecție.
În jur de 14.000 de firme au aplicat în mod public, pe site-ul guvernului. În jur de 493 de furnizori au avut acces la ruta VIP, destinată companiilor recomandate de oficiali sau politicieni. Recomandările erau trimise la o adresă secretă de email.
Rezultatul este că una din 10 companii recomandate de politicieni sau oficiali au obținut contracte.
De partea cealaltă, doar una din 100 de firmele care au aplicat pe site-ul guvernului au avut șansa de a primi contracte.
Auditorii au mai aflat că guvernul nu a derulat o analiză sistematică a companiilor, inclusiv una pentru determinarea conflictelor de interese, până când nu a cheltuit în jur de două miliarde de dolari.
Una dintre firmele care a trecut prin ruta VIP, spre exemplu, este Ayanda Capital, unde lucra un anume Andrew Mills, care lucrează totodată într-o instituție a guvernului, Board-ul pentru Comerț.
Este neclar dacă Mills a jucat vreun rol în atribuirea contractului de 340 de milioane de dolari, pentru furnizarea de echipament personal de protecție. Cert este însă că firma a furnizat 50 de milioane de măști în valoare de peste 200 de milioane de dolari care nu au putut fi folosite pentru scopul original, deoarece nu corespundeau noilor standarde ale guvernului.
Un purtător de cuvânt al companiei a negat că măștile ar fi fost necorespunzătoare și a insistat că acestea se ridicau la standardele impuse de guvern la momentul în care a fost plasată comanda.