Guvernul Boc a înmuiat pedepsele pentru pedofili, Guvernul Cioloș le-a lăsat la fel, iar Guvernul Dăncilă nu e interesat!

În 2016, când guvernul Cioloș a aplicat Directiva UE, a lăsat înghețat la 5 ani de închisoare, minimumul prevăzut de recomandarea europeană, pedeapsa maximă pentru „act sexual cu minor”.

În România, conform statisticii oficiale a Ministerului Justiției condus de Tudorel Toader, peste 500 de pedofili sunt în libertate, executând condamnări fără executare. Asta pentru că legislația nu doar că permite, ci chiar încurajează aceste pedepse cu suspendare!

Pe rând, un întreg deceniu, indiferent de culoarea lor politică, Guvernul și Parlamentul au eșuat în a proteja victimele.

În acest timp, România a pierdut la CEDO mai multe cazuri în care abuzurile sexuale asupra copiilor nu au fost cercetate corect și exigent de către justiție.

Situația relatată recent de Libertatea, cea în care o fată de 10 ani și 8 luni a devenit vinovată, în ochii procurorilor și judecătorilor români, pentru că „s-a îmbrăcat sumar”, și în care violatorii au scăpat fără închisoare, este doar unul dintre dosare.

Pentru agresorii sexuali din acel caz, ca și din alte 12 invocate de statul român la CEDO, violul a fost transformat în „act sexual cu minori”.

Încadrarea ca „act sexual cu minori” este mai blândă.

Dar cât de blândă?

UE cere pedepse uniforme și aspre, care să ducă la reducerea actelor de pedofilie

Pe 13 decembrie 2011, Parlamentul și Consiliul European trimit țărilor membre Directiva C1 2011/93/UE.

Ea se referă la combaterea:

„abuzului sexual asupra copiilor”
„a exploatării sexuale a copiilor”
„a pornografiei infantile”.

În motivare, organismele UE explică de ce consideră că pedepsele ar trebui să fie clare și descurajante.

„La adoptarea legislației în domeniul dreptului penal material, Uniunea ar trebui să asigure coerența acestei legislații, în special în ceea ce privește nivelul pedepselor”.
„Formele grave de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor ar trebui să constituie obiectul unor pedepse eficace, proporționale și disuasive”.

Termenul legal „disuasiv” este folosit în general pentru măsurile și sentințele suficient de aspre ca să determine o schimbare în comportamentul potențialilor infractori.

Urmează recomandările.

Pentru „act sexual cu minori”, recomandarea e ca maximumul condamnării să fie de cel puțin 5 ani

Directiva nu impune pedepse fixe statelor membre, însă le ghidează spre măsuri eficiente și le sugerează anumite pedepse pentru diverse agresiuni sexuale împotriva minorilor.

„Ca instrument de armonizare a dispozițiilor de drept penal, prezenta directivă prevede niveluri de pedepse care ar trebui aplicate fără a se aduce atingere politicilor specifice în materie penală ale statelor membre privind infractorii minori”.

Pentru „determinarea unui copil să asiste la activități sexuale, chiar și fără a fi obligat să participe”, maximumul pedepsei recomandate este de cel puțin un an.
Să determini cu copil să asiste la un abuz sexual poate fi pedepsit cu un maxim de cel puțin doi ani.
În cazul „actului sexual cu un minor”, așa cum e definit în Noul Cod Penal din România, „închisoarea cu maximumul de cel puțin cinci ani”.

Recomandările nu sunt exagerate, maximumul sugerat de UE lasă țările să fie și mai dure, dacă doresc.

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene recomandă ca pedeapsa maximă să fie de cel puțin 5 ani, însă lasă libere statele membre să acționeze în funcție de situația lor concretă.

Ce face România?

Guvernul Boc și Guvernul Cioloș au fixat maximumul pedepsei la cinci ani

Vechiul Cod Penal, cel adoptat în 1968, prevedea că „actul sexual, de orice natură, cu o persoană care nu a împlinit 15 ani se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani”.

Noul Cod Penal, adoptat în 2009 de Guvernul Emil Boc, ministru al justiției era Cătălin Predoiu, coboară maximumul pedepsei de la 10 la 5 ani.

Actul sexual cu minor devine Articolul 220, în vechiul cod penal era Articolul 198.

În 2011 vine Recomandarea UE. Apoi, este declanșată procedura de infringement împotriva României în cursul anului 2014.

În 2016, Guvernul Dacian Cioloș, ministru al justiției era Raluca Prună, modifică Codul Penal, ca să îl pună în acord cu Directiva UE.

Dar lasă pedeapsa maximă pentru „Actul sexual cu minor” exact cum era, la 5 ani, ceea ce înseamnă minimumul cerut prin recomandarea UE!

Însă maximumul recomandat de 10 ani nu l-am respectat, am rămas la 7 ani!

În Directivă, se spune că dacă „se recurge la constrângere, forță sau amenințări este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximumul de cel puțin zece ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin cinci ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă”.

În acest caz, România nu ține cont de recomandare!

În Codul nostru Penal, și cel din 2009, și cel modificat în 2016, ca să crească pedeapsa de la 2 la 7 ani sau de la 2 la 10 ani, trebuie:

Fie ca minorul să nu aibă 13 ani.
Fie ca fapta să „fi pus în pericol viața acestuia”.

O amenințare poate pune sau poate să nu pună în pericol viața celui abuzat.

În cazul concret, relatat de Libertatea, fata violată în hambar a mărturisit că „J.V m-a constrâns să fac sex și m-a amenințat cu bătaia”.

„Ceilalți băieți au amenințat-o, de asemenea, cu bătaia, iar A.B. a amenințat-o o dată cu un cuțit”.

Este o amenințare, dar amenințarea nu s-a materializat.

Conform Directivei UE, pedeapsa maximă ar fi trebuit să fie de cel puțin 10 ani.

În Codul nostru Penal, chiar și după „aplicarea” Directivei, pedeapsa a rămas de maxim 7 ani.

Un singur agresor al fetei, J.V., a primit 3 ani de închisoare pentru „act sexual cu un minor”, iar ceilalți au fost absolviți.

În 2016, CEDO a dat dreptate victimei. Dar statul român pare că e ocupat cu altceva. În toată zbaterea din ultimul an, Ministerul Justiției condus de Tudorel Toader merge, în privința copiilor abuzați sexual, pe aceeași linie precum cel condus de Cătălin Predoiu sau Raluca Prună.