Hahalera-n politica

Asa cere Constitutia. Presedintele trebuie sa se exercite ca mediator al vietii politice si sociale, sa caute, intr-o societate zdrentuita de dihonii, caile de armonie, de stingere a conflictelor. Nu o armonie bucolica, de opereta, ci una responsabila. In interesul exclusiv al tarii. Presedintele nu e nici sef de partid, sa si-l umfle oricum, nici procuror, sa acuze, nici judecator, sa condamne. Trebuie sa fie evaluator calm, abil si diplomat in demersuri. Chiar infranandu-si propriile reactii omenesti, refuzandu-si excese comportamentale, inclusiv de limbaj. Este ceea ce nu poate sau nu vrea dl Basescu, prea adesea in cariera sa de ieri si de azi scapand fraul sau turnand gaz peste foc. Cum a facut si saptamana trecuta.

Dupa ‘licheaua’ Olteanu, ‘tiganca imputita’ ori ‘politrucul’ Sassu, sau neincetata vituperare a celor 322, deci, a derapat iar in relatia sa cu acea anumita parte a presei care-i tine sub lupa actiunile si nu-i canta in struna. Uitand ca, recent, sub riscul demiterii, nu stia cum sa o mai curteze. Si omitand ca, daca acum e vremea jocurilor de vacanta, nu peste mult timp va candida din nou si va face turnee prin redactii, pentru ca altfel mesajul sau electoral e mut.

La fel de impardonabila e si eticheta de hahalere, azvarlita asupra unei bune parti din clasa politica, implicit a pedistilor sai, intrati si ei pe liste in Parlament. Sigur, clasa politica include destule hahalere. Dar electoratul e cel care trebuie sa le taxeze ca atare. Nu violenta de limbaj a presedintelui, care in fond e si el om politic, primul intre egali. De sperat ca, intr-adevar, votul uninominal – mixt, partial – va mai cerne clasa politica, iar o modificare rationala si nu sentimentala a Constitutiei va stabili reguli mai precise si pentru intaiul om in stat.

Urmărește-ne pe Google News