Hai să-i mai fim de ajutor lui Robert! Copilul care a învins talasemia luptă cu efectele secundare cauzate de transplantul de celule stem

Sunt perioade mai bune, dar şi perioade mai rele pentru oricine. Mai ales după ce faci un transplant de celule stem ca să învingi o maladie dură cum e talasemia majoră. Dar pentru Robert au predominat mai mult perioadele mai rele, el luptându- se de peste 2 ani nu cu boala în sine, pe care a învins- o în urma transplantului, ci cu parşivele efecte secundare ce pot însoţi o asemenea procedură. Când nu ai norocul ca organismul să îţi accepte celulele primite de la donator, să se “acomodeze” pe deplin cu organismul tău, al celui care a avut nevoie de acele celule. E un specific întâlnit doar în acest tip de transplant – cel de celule stem – când procesul de respingere se manifestă invers decât în toate celelalte tipuri. Iar respingerea aceea, fie ea şi parţială, dă naştere unor dureroase erupţii cutanate denumite “boala graft”. Iar acesteia, în cazul lui Robi, i s-a adăugat şi un psoriazis. Băieţelul a fost nevoit astfel să meargă din nou în Italia, la Spitalul Gesu Bambino din Roma, vechiul loc de suferinţă, dar şi de speranţă, unde medicii l-au supus unui control amănunţit. În urma acestuia, a trebuit să continue tratamentul cu Metrotexade – subcutanat, săptămânal, însă, cum ne-a spus mătuşa copilului, “a fost nevoit să meargă la Bucureşti, pentru că în Ploieşti n-am găsit nici un doctor care să i-l administreze” – dar şi cu Lerfolin. Lor li se adaugă Daivobet – 104, 73 lei la 5-6 zile, Xerial – 40, 99 lei la trei zile, Dexeryl – 104, 56 lei la o săptămâna, dero lichid Dermalin – 33 de lei, folosit în fiecare zi , Napisan – 16 euro în fiecare zi (comandă din Italia). Când tragi linie şi aduni, rezultă o cheltuială de aproximativ 4.000 de lei lunar. Ba chiar şi mai mult, în funcţie de situaţie şi de necesităţi. Doar pentru tratament, să nu uităm asta. Dar sănătatea lui Robert e tot ce contează, mai ales pentru mama lui, iar asta nu se “negociază”, oricâte sacrificii sau datorii ar trebui făcute. Acum, Robert este din nou în Italia, unde urmează un tratament special cu Etanercept, ultima “barieră” posibilă în calea extinderii psoriazisului. Însă e nevoie de tot acest chin, de toate aceste sacrificii, iar Robert, care în septembrie a împlinit deja 10 ani, le înfruntă acum ca un adevărat bărbat. Dar în toată strădania aceasta, în tot zbuciumul, ar prinde mereu bine şi câte o mână de ajutor, mai ales de ordin financiar. Aşa că putem fi alături de Robert şi de mama lui în lunga bătălie pe care o dau – de multă vreme, deja – cu dureroasele “ecouri” ale unei boli, talasemia, care chiar de s-a declarat înfrântă ca boală în sine, n-a vrut şi nu vrea deloc, prin efectele secundare declanşate după transplant, să rămână doar o amintire tot mai palidă.