‘Hainele au ramas pe sarma si cratitele sunt pe aragaz’

Spantov, judetul Calarasi, un sat linistit de pe malul Dunarii, a devenit de ieri unul dintre cele mai fierbinti locuri din Romania. Fluviul a rupt si al treilea dig de protectie, navalind in plin in sat. In total – 1.200 de persoane evacuate. Alte o mie au fost scoase din case in comuna vecina – Chiuselet.

In satul Spantov din judetul Calarasi este jale. Oamenii alearga disperati pentru a-si salva ce au prin casa sau gospodarie. Unii isi incarca in carute sau remorci stive de haine, altii mobilier si chiar animalele din ograda. Altii, insa, nu au fost atat de norocosi. Sunt primii care au fost loviti de necaz. Digul s-a rupt la miezul noptii si n-au mai avut timp sa mai salveze ceva. Acum privesc neputinciosi de pe noile “maluri” ale Dunarii cum casele lor se prabusesc in apa.

Aurel Vlad, de 47 de ani, s-a trezit primul cand sirena a strapuns linistea noptii. Si-a trezit sotia, parintii si cei trei baieti si au plecat in graba din casa. Nu au salvat decat televizorul si cateva haine. “Nu pot sa-mi dau seama ce se intampla cu casa mea. Este din chirpici si apa o poate inmuia. Mai am multe lucruri care au ramas in casa”, ne marturiseste barbatul. Este nelinistit deoarece nu isi imagineaza cum va putea lua viata de la capat. Toata familia munceste cu ziua prin sat. Acum nu vor mai avea unde sa mearga, iar venitul lor este de numai 2,5 milioane pe luna. El este doar una din cele peste 1.000 de persoane care vor trebui sa o ia de la inceput.

Pentru a evalua adevarata proportie a dezastrului, am luat barca lui Mircea Sisu si am plecat impreuna cu Aurel catre casa acestuia. “Aici era ferma si o fabrica de mobila. Acum, apa depaseste acoperisurile cladirilor. Unde vor mai munci oamenii?”, se intreaba Mircea Sisu, de 50 de ani.

Ne apropiem de casa lui Aurel. Omului ii dau lacrimile cand vede ca munca de-o viata a lui si a familiei sale a cazut prada furiei apelor. Casa este cazuta pe o parte, cu acoperisul in apa, in timp ce usa si ferestrele sunt rupte. Imaginile vorbesc de la sine despre momentul in care apa a pus stapanire pe sat. “Uite, hainele noastre sunt inca la uscat. In casa vecinului, uitati-o prin peretele ala cazut, mai sunt inca cratitele pe aragaz”, ne spune, printre suspine, Aurel. Un huruit ingrozitor il intrerupe. Este casa unui vecin, care se prabuseste. Dintre ruine se aude un scancet. Erau trei caini prinsi sub daramaturi. “Nu putem face nimic ca sa-i salvam. Este prea periculos, pentru ca peretii magaziei se pot prabusi si peste noi”, e de parere Mircea Sisu. Intr-adevar, in timp ce ne indepartam, magazia s-a prabusit. Ne intoarcem la mal, invinsi.

Zeci de oameni ne asteapta. “Cum e la noi acasa?”, intreaba tatal lui Aurel. “Dar la mine?”, intreaba un alt vecin. Raspunsurile sunt ucigatoare. Casele lor se vor prabusi cu siguranta. In jumatatea de ora parcursa pana la casa lui Aurel si inapoi, apa a mai inaintat cu peste 40 de metri. “Am trecut prin inundatia din ’42, cand a fost la fel de rau, de ce a trebuit sa ajung sa prind si asta?”, se intreaba plangand tatal lui Aurel, de 88 de ani.

Urmărește-ne pe Google News