HARTA ȘANSELOR ÎN VIAȚĂ. Cum influențează locul în care trăiesc calitatea vieții românilor

Grafică și analiză de date: Mihai Duzi, Mihai Grigore, Radu Mihai

• Mălina Andronache și Andreea Stanciu sunt studente în anul III la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. Radu Mihai, Mihai Duzi și Mihai Grigore sunt studenți la Facultatea de Matematică și Informatică, UB, la masterul NLP (Natural Language Processing), respectiv anul I și anul II de licență. Materialul de față a fost câștigătorul hackathonului HackTheNews organizat la UB.

România este o țară a contrastelor. Speranța de viață, salariul, șansa de a găsi un job bun și rezultatele de la examene țin nu doar de cât muncim sau de cât noroc avem, ci și de posibilitățile care există în locul în care trăim. Iar diferențele sunt uriașe.

Pentru a crea o imagine în detaliu a regiunilor României și pentru a vedea care sunt cele mai bune județe ale țării pentru a te putea dezvolta, am analizat mai multe date oficiale: rata de promovare de la Evaluarea Națională și Bacalaureat, rata șomajului, speranța de viață și salariul mediu net câștigat în fiecare județ. Am folosit pentru asta un program de web scraping, adică un instrument automat de extragere a datelor, iar ulterior, am prelucrat informațiile cu o aplicație de analiză de date.

Finalul de an a adus dezbateri în spațiul public atât despre creșterea salariul minim brut, cât și despre rezultatele țării noastre la testele PISA. Temele de dezbatere ne arată că indicele calității vieții s-a menținut scăzut și în anul 2023. Dar ce înseamnă asta, de fapt?

România celor două viteze

Succesul în viață depinde de județul în care te afli și mediu – rural sau urban. Regiunile dezvoltate, precum București-Ilfov, Timiș-Arad și Cluj, arată o latură optimistă a României. În contrast, Teleorman, Tulcea, Călărași și Vaslui, de exemplu, oferă salarii mici, o speranță de viață scăzută și educație de calitate mai slabă.

Dreptul la o locuință, la igienă corporală adecvată, haine și școlarizare ar trebui asigurat de stat în cazul în care familiile nu pot oferi asta, spune sociologul Andrei Mihail de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), pentru că „de asta plătim impozite”. 

Cum s-a ajuns la aceste concluzii, dezvoltăm mai jos, pe diferiți indicatori: nivelul salarial, rata șomajului, speranța de viață și rezultatele elevilor la examene. 

Bucureștenii câștigă dublu față de teleormăneni

România este la coada clasamentului Uniunii Europene la capitolul salarii, cu un salariu mediu net de aproximativ 4.600 de lei în septembrie, potrivit datelor Institutului Național de Statistică. În spatele nostru mai este doar Bulgaria. Românii „lucrează pe un salariu care nu îți permite să plătești nici pentru lucrurile de bază”, spune sociologul Andrei Mihail de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), cu care am stat de vorbă pe această temă. Suma de 4.600 de lei este media pe toată țara, dar cifrele variază de la oraș la oraș, în funcție de salariile practicate.

De pildă, cel mai mare salariul mediu net este în București, aproape 5.800 de lei, cu 10% mai mult decât acum un an. Urmează județul Cluj cu 5.500 de lei și județele Timiș, Sibiu și Ilfov cu sume între 4.500 și 5.000 de lei. În cealaltă extremă se află județele Teleorman, Vrancea, Caraș-Severin, Hunedoara și Vâlcea, unde salariul mediu net variază între 3.194 de lei și 3.421 de lei. 

Costurile sunt însă ridicate peste tot. O familie are nevoie de 9.978 de lei pe lună pentru un trai decent, potrivit unui studiu realizat de Fundaţia Friedrich Ebert România (FER) şi Syndex România. Cercetarea arată că toate s-au scumpit în ultimul an: mâncarea și îmbrăcămintea costă mai mult cu 10%, în timp ce cheltuielile cu locuința au crescut cu 25% în acest an.

Unu din trei angajați români trăiește cu salariul minim brut, ajuns anul ăsta la 3.700 de lei.

În unele județe ale țării, să-ți găsești un job, fie și pe salariul minim, pare complicat. Cea mai mare rată a șomajului este în Teleorman, 7,76%. Urmează Vaslui cu 7,49%, Dolj cu 7,1%, și Mehedinți cu 6,69%. Printre județele cu șomaj mic se numără Ilfov, cu 0,46%, Timiș (0,87%), Cluj (1,16%) și Arad (1,18%). Capitala are o rată a șomajului de 0,92%.

Există trei județe care nu au o legătură stabilită între șomaj, salariu mediu net, speranță de viață și rezultatele școlare. De exemplu, deși Ilfovul are printre cele mai bune salarii și o rată a șomajului scăzută, ocupă ultimul loc la rata de promovare a Bacalaureatului. Chiar dacă locuitorii din Vâlcea au aproape cele mai mici salarii, ei ating durata maximă de viață din țară. Aradul este unul dintre județele cu cei mai puțini șomeri, însă rezultatele copiilor la Evaluarea Națională sunt pe locul 7 cele mai slabe, cu o promovabilitate de sub 70%.

Viața sănătoasă, aproape un ideal

Veniturile afectează puternic calitatea vieții și pot avea efecte pe termen lung. „Persoanele sărace, de exemplu, au o alimentație mai proastă decât o parte dintre persoanele mai avute. Pentru că mâncarea proastă este o mâncare ieftină”, spune sociologul Andrei Mihail.

Observăm că în județele mai sărace, românii trăiesc mai puțin.

Cea mai mică speranță de viață este în județul Tulcea, 73 de ani și 3 luni. Tulcea e în jumătatea a doua între județele cu cea mai mare rată a șomajului. Se trăiește sub 75 de ani, în medie, și în Giurgiu, Satu Mare, Olt, Ialomița, Călărași, Botoșani, Brăila și Bacău, iar în Teleorman, Vaslui, Hunedoara, Dolj, Buzău și Sălaj, speranța de viață trece cu puțin de 75 de ani.

Campionii longevității sunt românii din Vâlcea (81,2 ani), București (78,4 ani), Cluj (77,5 ani) și Brașov (77,4 ani). Indicatorul are valori ridicate și în Cluj, Timiș și Iași.

„E un fel de cerc vicios între venituri, educație și, mai departe, tot ce înseamnă practicile pe care trebuie să le faci ca să ai o viață bună, o viață sănătoasă”, mai spune Mihail.

Românii sunt printre europenii care trăiesc cel mai puțin. Potrivit Eurostat, doar în Bulgaria speranța de viață e mai mică.

Poate educația îmbunătăți șansele copiilor în viață? 

Calitatea vieții este strâns legată de educație, subliniază specialiștii cu care am vorbit. Dar testele PISA creionează un tablou trist: aproape jumătate dintre elevii de 15 ani din România sunt analfabeți funcțional, iar la matematică și la științe, învățământul nostru e printre cele mai slabe din Europa.

Testele PISA nu sunt genul acela de teste cu care suntem obișnuiți la școală. Scopul lor este să măsoare dezvoltarea competențelor de bază. Testarea „folosește același tip de itemi pe care îi ponderează pe populația fiecărei țări, verifică să fie în acord cu programele tuturor țărilor respective”, explică Daniela Vișoianu, fosta președintă a Coaliției pentru Educație.

Testele PISA vizează gândirea critică, rezolvarea unor probleme complexe și comunicarea eficientă, iar rezultatele acestor evaluări reflectă eficiența sistemelor de învățământ în ceea ce privește pregătirea elevilor pentru viața de zi cu zi.

Rezultatele sunt slabe și la examenele naționale. La evaluarea susținută de absolvenții de gimnaziu, doar în cinci județe din țară, promovabilitatea a depășit pragul de 80%. Primul loc aparține Capitalei. La diferență de doar 1,5% se află Clujul, cu 87,4%. Pe următoarele locuri găsim județele Brăila (82,8%), Prahova (82,3%), respectiv Galați (80,1%).

La polul opus avem opt județe în care rata de promovare este sub 70%. Județele Arad, Dâmbovița și Ialomița se află cel mai aproape de acest prag, cu o promovabilitate mai mare de 69%. În Ialomița, 68,2% dintre elevi au reușit să obțină note peste 5, comparativ cu Botoșani, unde procentul a fost de 66,2%. Județele Vaslui, Călărași și Teleorman stau și mai slab. Promovabilitatea lor este de 63,7%, 63,2%, și, respectiv, 62,1%.

O situație asemănătoare este și la Bacalaureat. În fruntea listei se află județul Brăila, unde promovabilitatea a fost de 84,7%. Urmează Cluj, cu 84,3% și Iași cu 82,2%. Găsim apoi Bacău, Galați și Alba cu o rată de promovare de peste 81%. Pe ultimele trei locuri ale clasamentului se află Giurgiu (61,3%), Călărași (60,6%) și Tulcea (51,9%). Capitala se află pe locul nouă în acest top, cu un procent de 78,8%.

O rată de promovare mare la Bac nu înseamnă neapărat o reușită

Uitându-ne în tabel, rezultatele arată bine. Dar nu înseamnă neapărat că în aceste județe fruntașe sunt absolvenți foarte buni. Poate însemna și că au fost promovați în Bac doar absolvenții care au avut note mari în timpul școlii. O rată de promovare deci umflată artificial.

Practica asta a primit eticheta de „fenomenul Brăila”. Profesorii lasă intenționat corigenți elevii cu rezultate mai slabe pe parcursul anilor școlari ca să nu intre în examenele de final de clasa a VIII-a, adică Evaluarea Națională, fie în Bac. Scopul e de a nu „trage în jos” media pe școală și rata de promovare pe județ.

Reușitele sau eșecurile de la examenele naționale sunt influențate de un context foarte larg de aspecte, scria Școala 9 într-o analiză din vară: incertitudinea schimbărilor din sistem, complexitatea subiectelor, contextele sociale și economice ce se pot întinde pe mai multe generații.

„O parte din sărăcie se reflectă și în lipsa de educație parentală. Părinții din mediile vulnerabile nu au avut niciodată o conversație cu un profesionist, care să îi învețe niște lucruri legate de creșterea copiilor”, spune Vișoianu.

De asemenea, părinții din mediile vulnerabile adoptă o mentalitate oportunistă în ceea ce privește viitorul copilului, afirmă ea. Spre exemplu, o familie poate considera că este mai util ca atunci când copilul se dezvoltă fizic să îl trimită la muncă, nu la școală, pentru că munca i-ar aduce un venit în plus. 

„Acum, învățământul a devenit obligatoriu până la 12 clase. Știu elevi care ar fi plecat de mult după părinți în Franța, Spania să muncească inclusiv ca muncitori necalificați pentru că, necalificat fiind, câștigi mai mult în altă țară decât câștigi în România. Apare raționalizarea economică pe abandonul școlar de la clasa a IX-a încolo”, mai spune Daniela Vișoianu.

În județele sărace și cu promovabilitate mică la examene se găsesc și cei mai mulți profesori suplinitori. Naveta și salariul îi demotivează. Iar calitatea scăzută a învățământului înseamnă că șansele copiilor vulnerabili de a sparge cercul sărăciei sunt minime.

Persoanele cu o situație financiară scăzută sunt cele mai vulnerabile când vine vorba de educație, „în sensul de a citi niște lucruri, în sensul de a căuta, de a ști unde să cauți și de a avea acces la niște resurse care, pe de altă parte, costă. Și aici revenim la sărăcie, care, din păcate, este o discuție esențială în România”, explică Andrei Mihail.

„Problemele care limitează accesul unor persoane la diferite servicii sau la diferite nevoi care să le crească calitatea vieții sunt niște probleme care trebuie rezolvate de instituțiile statului”, adaugă cercetătorul.

De asemenea, și cetățeanul trebuie să se implice, pentru a determina autoritățile locale să îndrepte neregulile: „Toate drepturile au fost câștigate prin luptă civică”, mai spune acesta.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro